Caged Slave

written by Yuiko Takamura
illustrated by An Kanae

Pentru început vă avertizez că s-ar putea să aberez puţin... puţin mai mult. Până nu scap de blocajul ăsta îngrozitor care inundă toate domeniile, voi abera într-un mod... aberant (see? see?) Hmm... poate şi ceva exagerare.

Tocmai am terminat de citit această nuvelă yaoi şi dacă aş fi cât de cât normală (n-am idee ce se întâmplă cu mine şi asta cred că este cea mai enervantă parte) mi-aş lua câteva minute să o recitesc în gând să îmi readuc aminte de tot ce mi-a plăcut şi să am un zâmbet stupid pe buze, dar... las asta pe mai târziu.

La un moment dat când citeam nuvela mi-am zis aşa: "Dacă se întâmpă asta fac urât". Ce sau dacă s-a întâmplat nu vă spun. Aş distruge tot farmecul cititului. Apropos de asta, nu este enervant să vezi pe cineva citind prima oară sfârşitul unei cărţi? Ce rost mai are să o citeşti dacă ştii deja sfârşitul? Unde mai este surpriza (după care eu tânjesc atât de mult şi pe care o iubesc atât de mult) dacă ştii deja?

Am citit descrierea acestei cărţi pe un site pe unde era şi linkul de download, dar nu mergea aşa că am căutat-o, am găsit-o şi am citit-o.
Hai totuşi să spun câte ceva despre poveste; Tsukasa (care este adorabil), după ce este părăsit de iubitul lui (ticălos om), întâlneşte un bărbat în holul unui hotel şi sfârşeşte petrecând o noapte cu el. Acceptă să se întâlnească din nou cu el exact o săptămână mai târziu, în aceeaşi cameră (2703). Aceste întâlniri continuă, deşi Tsukasa nu ştie numele bărbatului cu care îşi petrece nopţile de vineri.
Ce se va întâmpla cu realaţia lor, dacă Tsukasa va afla numele, nu veţi afla de la mine aşa că vă las linkul de downlod.

Enjoy!

Requiem For A Dream

Director: Darren Aronofsky
Writers: Hubert Selby Jr. (based on the book by), Hubert Selby Jr. (screenplay)
Stars: Ellen Burstyn, Jared Leto and Jennifer Connelly (imbd.com)

Am văzut acest film când eram în clasa a IX-a, adică acum doi ani. Atunci mi-a plăcut foarte mult, acum nu ştiu ce efect ar avea asupra mea, dar cred că m-ar încânta la fel de mult dacă azi l-aş vedea pentru prima oară.

Deşi îmi place atât de mult acest film, l-am văzut o singură dată. Nu obişnuiesc să revăd filme decât dacă sunt la TV pentru a n-a oară şi nu am nimic mai bun de făcut şi nu obişnuiesc să recitesc cărţi sau manga şi nu obişnuiesc să revăd animeuri. Totuşi, am recitit o carte, prima carte pe care am recitit-o: Travesti de Mircea Cărtărescu.
M-am depărtat de film; poate voi scrie un nou post pentru Travesti.

Requiem For A Dream este un film despre oameni şi despre droguri.
The hopes and dreams of four ambitious people are shattered when their drug addictions begin spiraling out of control. (imdb.com)

Ce credeţi că este mai grav? Pierderea unei părţi a corpului, pierderea libertăţii, pierderea sănătaţii mentale sau pierderea umanităţii?
Eu cred că toate sunt la fel de grave, depinde doar cum le priveşti.

Mai mult ca sigur acest film nu impresionează pe toată lumea la fel, poate pe voi nu vă impresionează cu nimic, poate că nu vă spune nimic, dar oare chiar contează asta? Nu, deloc. Nici pentru voi şi nici pentru mine.

Ştiu, dar nu am în sânge chestia asta pentru a-mi scrie împresiile despre ceva ce îmi place. Mi-e destul de greu să o fac (dar şi aici există o excepţie de care sunt kinda proud), dar poate că v-am făcut măcar puţin curioşi.

Enjoy!

Dog Style

by Motoni Modoru




Tocmai am terminat de citit această manga şi mi-a plăcut. Mdeah, primul capitol l-am citit greşit şi nu înţelegeam nimic. Eh, bine că nu am citit aşa toate cele douăzeci de capitole.

M-a emoţionat puţin manga asta şi mă bucur că am reintrat în pagină imediat după ce mă hotărâsem să nu mai citesc. Greu cu mine...

Mi-a dat cineva o listă cu mangas pe care le-a citit şi asta mi-a atras atenţia. Era pe la sfarşitul listei pe care am scanat-o rapid cu privirea şi trebuie să recunosc că are un titlu interesant. Cred că mi-a prins bine să o citesc acum... Cred.


Maybe that I am a stray dog too...

Happy reading!
Link!

P.S.: Această manga este yaoi, ofc!

Iarnă...

Nu am nimic de spus. Adica, nu am nimic important de spus.

Trecând peste... Ieri a nins. Nu mă încântă foarte mult asta, dar nici nu îmi displace. Am făcut totuşi o fotografie cu uimitorul meu telefon (mă mir că se vede aşa bine) şi ştiu că la un moment dat nu o voi mai avea şi vreau să o păstrez (deşi nu e strălucită). Cam ăsta este scopul postului ăstuia.



[partea asta am şters-o din post. Am o mare problemă în a-mi dezvălui sentimentele. Am cochilia mea şi mi-e bine în ea, deşi poate că uneori ar fi mai bine să scot capul afară şi să urlu cât mă ţin plămânii.

E greu să fi adolescent. Foarte greu. Deja mă imaginez râzând de ce scriu acum...]

Mai bine m-aş pune să dorm.

Dolce

by Kitazawa Kyou
How should I start?

Am citit această manga aseară. La început am vrut să renunţ la ea, dar, datorită nu ştiu cărui motiv, am continuat să citesc. Şi bine am făcut deoarece mi-a plăcut mult.

(Just look at Usami)


Îmi place intriga şi grafica (ah, mie tot timpul îmi place plotul şi grafica).
Are mult prea puţine capitole, dar nici nu cred că ar fi trebuit să fie mai multe. Această manga merită citită, deoarece este incredibil de drăguţă. It really is.

Manga 'Dolce' urmăreşte poveştile a patru băieţi (ah, am uitat să spun că este o manga yaoi? My bad) angajaţi la un restaurant. Desigur că se axează mai mult pe unul dintre cupluri (şi zau că nu am nici o obiecţie), dar nici nu prea contează asta, neh? (Just read it and you'll understand what I mean).

Ah, am o micuţă, dar micuţă de tot, slabiciune pentru rapes aşa că asta cred că este partea care mi-a plăcut cel mai mult. (woops, that was a little spoiler)

If you want to read it, here is the link.