Tiziano Ferro

Pentru postul asta chiar nu voi cauta niciun fel de informatii despre Tiziano Ferro. Voi scrie absolut tot ce imi trece mie prin cap. N-am idee unde a fost nascut, cati ani are, ce culoare ii place sau daca are animale de companie. De curand si dintr-o intamplare (ce intamplare, n-am idee) am aflat ca este gay (de fapt, parca am vazut asta pe un alt blog...). Evident ca asta nu este relevant. Puteam la fel de bine sa nu stiu asta asa ca nu conteaza acest detaliu. Zic doar asa...

De ce scriu eu despre Tiziano Ferro acum? Pentru ca, profitand de starea buna a Internetului meu care rareori imi da voie sa vizionez ceva on line, am trecut in revista cateva melodii ale unor formatii (printre care Erreway si Juanes) pe care nu le-am mai ascultat de mult si care acum cativa ani imi provocau o nespusa placere sa le ascult. Si acum imi face placere, dar m-am orientat mai mult spre formatii japoneze si nu mi-a mai stat gandul la acestea. Mi-am adus aminte si de Tiziano Ferro, de melodia Stop! Dimentica care, evident, imi place si m-am oprit la melodiile lui ascultand mai multe. Asa am dat si de Le Cose Che Non Dici si Non Me Lo So Spiegare pe care nu le stiam si am ajuns la concluzia ca imi plac mult.

Atat. Vroiam doar sa pun linkurile acestor melodii si sa spun ca imi place Tiziano (de la voce, genul de muzica cantat si limba. Desi nu stiu italiana, imi place cum suna).

Enjoy!

Travesti

de Mircea Cartarescu
Aceasta este singura carte pe care am reusit sa o citesc de doua ori. Prima oara am citit-o in clasa a noua sau a zecea (nu mai retin), iar a doua oara am citit-o anul acesta. Am luat mai multe carti de-alea lui Cartarescu de la biblioteca si mi-am zis sa o iau si pe asta.

Prima oara cand am citit-o mi-a placut foarte mult si mi-a ramas in minte personajul Lulu. A doua oara mi-a placut la fel de mult si am ajuns la concluzia ca a fost prea putin. Mi-ar fi placut sa citesc mai mult despre Lulu, dar chiar si asa, imi place foarte mult aceasta carte.

Mircea Cartarescu are un stil mai greu accesibil, dar exact asta cred ca ma atrage. Una dintre profesoarele mele spunea ca nu il intelege pe Cartarescu si mai spunea ca scrierile lui se adreseaza persoanelor tinere (nu a zis asta cu siguranta, crede doar), de varsta elevilor de liceu, dar si printre colegii mei se gasesc cativa carora nu le este pe plac Cartarescu. In concluzie, n-am idee care este publicul-tinta. Cert este ca fiecare avem gusturi diferite. (Mda... Asa-i ca nu stiati asta?)

Descrierea mi-a placut destul de mult, dar tot mi-ar fi placut ca autorul sa se axeze mai mult pe Lulu. Pur si simplu iubesc personajul asta si chiar vroiam sa il "cunosc" mai bine. Poate ati crede ca sunt obsedata de el, dar adevarul este ca nu ma gandesc atat de des la Lulu. Doar atunci cand imi aduc aminte de Travesti.

Pe langa Lulu mi-a mai ramas in minte finalul cartii pe care voi avea placerea sa il scriu aici.
Inainte sa plec, am suflat aburi peste imaginea ta si am scris cu degetul pe oglinda: dispari.

P.S.: Imaginea atasata acestei postari este coperta cartii Travesti de la editura Humanitas, editia a IV-a, anul 2007. Este chiar editia pe care am citit-o.

the GazettE

Si uite-ma scriind din nou despre o formatie japoneza. Nici despre ei nu stiu prea multe, dar imi plac. Asta e important, nu? Asa ca multumita wikipedia va pot spune cum se numesc componentii formatiei: Ruki (vocal), Reita (bas), Uruha (chitara), Aoi (chitara), Kai (tobe). (Mie imi place Reita - random)

N-am idee cum, cand sau de ce am inceput sa ascult The Gazette, dar sunt simpatici. Au melodii dragute, un ritm simpatic si chiar imi face placere sa ii ascult. Am avut o tentativa de search info, dar evident ca nu am retinut nimic exceptand numele lor (si nici alea bine).

Am si discografia lor (sau o parte din ea) si, evident, single-ul Shiver. Pentru cine nu stie, melodia asta este openingul de la animeul Kuroshitsuji II. (awesome anime. Maybe I'll write something about it... someday.)

Nu prea am ce sa spun despre formatia asta. Cred ca cel mai bine este sa auziti voi ce si cum. Va mai dau link de la o melodie care imi place mult, Cassis, si de la melodia care ii place mult unei persoane la care am ajuns sa tin foarte mult, Filth in the Beauty. (asta nu inseamna ca mie nu imi place!)

Btw, daca veti cauta, veti gasi numele formatiei ca fiind scris: Gazette, The Gazette, the GazettE (alte forme nu stiu daca mai exista).

Spiral

Spiral este o drama anime pe care am vizionat-o cu... trei ani in urma? Nu mai stiu exact, dar stiu ca mi-a placut.

Renunt din nou la orice idee de a scrie despre ce este vorba in anime pentru ca va fi un fail mult mai mare decat daca scriu pur si simplu ce cred eu despre acest anime.

First of all, are o grafica draguta, la fel si coloana sonora. Well, asta e discutabil deoarece melodia Cocktail (Akira Mitake) mi se pare mai usor de digerat decat Kibouhou (Strawberry Jam). Uneori imi place sa ascult Kibouhou, dar uneori vocea solistei ma face sa vreau sa ma urc pe pereti, ma enerveaza... ma irita. Mda, am eu ce am cu vocile in genu'.

Second, personajele mi s-au parut dragute. Cred ca majoritatea il aleg ca personaj preferat pe Ayumu Narumi si, sincer, asa am zis si eu prima oara. Chiar mi-a lasat o impresie destul de buna, dar privind tot mai mult din anime, atentia mi-a fost captata de Eyes Rutherford (long, silver hair). De ce zic ca majoritatea l-ar prefera pe Narumi? Pentru ca este personajul principal si cui nu ii place personajul principal? Personajul principal este intotdeauna creat astfel incat sa placa publicului. Sau gresesc? Hai ca trebuie sa recunoasteti ca, in general, personajul principal are castig de cauza.

Si cum Narumi este personaj principal, normal ca actiunea se petrece in jurul lui, totul pornind de la fratele lui, Kiyotaka, care ii transmite un mesaj ambiguu, apoi dispare lasandu-i singuri pe Ayumu si pe Madoka. Ah, Kiyotaka este detectiv, la fel si Madoka, sotia lui Kiyotaka, iar Narumi este doar un elev de liceu.

Okay, sunt ceva clisee in acest anime si probabil m-as lega mai mult de ele, dar atunci cand l-am vizionat nu eram atat de stresata de clisee - acum le observ si le comentez cu fiecare ocazie. Still, pentru unele povesti se pot trece cu vederea, avand in vedere anumiti factori. V-am ametit? Si pe mine.

In anime nu se explica prea bine tot ce se intampla pe acolo, deci ar trebui sa cititi manga (Autor: Kyou Shirodaira. Artist: Eita Mizuno) daca vreti sa intelegeti mai multe. Eu, cu vesnica mea lejeritate, nu am citit manga si nici nu cred ca o voi face candva curand. Animeul imi ajunge pentru moment. In plus, nici nu stiu daca manga este complete sau nu si nu imi place sa citesc manga ongoing. Este chinuitor sa astept sa apara fiecare capitol o data pe saptamana / luna si cred ca este si mai chinuitor sa nu apara capitolul la data stabilita. Nu e de mine. Sa nu mai zic ca si uit sa caut updates and stuff...

Bun, gata! Nu-mi vine sa cred ca am scris atat si ca am scris... asa... Important este ca am facut-o, nu? (Oh, please say "yes"!)
Este noapte, cred ca mi-e somn, am o vaga raceala (sau fosta raceala, sau fosta gripa, sau o vaga gripa... ceva pe acolo), maine e luni, am scoala, trebuie sa ma trezesc la sapte, trebuie sa fac un dus or something si ahh... Aici puteti viziona animeul. Enjoy!

MIRЯORS

 As you might know, Mirrors are doua parti, prima lansata in anul 2008, iar cea de-a doua anul trecut, in 2010.

Four times, damn it! Este a patra oara cand incep sa scriu asta si este frustrant, ya know? Renunt la orice idee de a spune despre ce este vorba in cele doua parti. I'll stick to my opinion.

First one. Am vazut Mirrors anul trecut (parca) impreuna cu my ex. Mi-a placut de la inceput la sfarsit. Mai ales la sfarsit.  

Second one. Mirrors 2 l-am vazut singura saptamana trecuta. Colega mea de banca il are pe PC si mi l-a dat si mie si da, mi-a placut.

Imi plac ideile ambelor filme si personajele. Mi se pare totul bine conturat si destul de interesant. Dupa ce am vazut primul film, nu imi era la fel sa ma privesc in oglinda. Asta consider eu un film bun. Sfarsitul primului film mi-a placut mai mult, este ceva mai dramatic dupa parerea mea si sux for that guy.

All in all, ambele filme sunt simpatice si ma bucur ca nu sunt legate. I mean, in afara de ideea cu oglinzile nu este nicio legatura intre cele doua. Cat despre persoana din oglinda, tind sa o plac mai mult pe cea din al doilea film. Nu stiu de ce, dar imi pare mai simpatica. (Auzi... simpatica!)

Ma intreb daca va exista si Mirrors 3, desi nu as prea vrea, deoarece atunci as vrea sa il vad si pe ala. (Yeah, I know) Sincer, mi-am pus mainile pe ochi saptamana trecuta... partial.

Si daca ar exista si cea de-a treia parte sunt chiar curioasa sa vad de la ce porneste totul, care va fi ideea and stuffs, cine va fi prins in oglinda si de ce. Cred ca ar fi si urmatorul destul de interesant.

Well, enjoy the movies if you didn't saw them yet.

Girugamesh

Intr-o zi vorbeam cu cineva despre Girugamesh si am realizat ca nu aveam nicio melodie de-a lor in PC, asa ca am descarcat ceva melodii. Dupa ce le-am inaugurat (a.k.a. sa ascult toate melodiile fara pauza) am repetat 'inaugurarea' si am ramas cu un fix pe cateva melodii. Astea ar cam fi: Fukai no Yami, Fu Junai (L), Having Betrayed Is Why, Glamorous Sky. Well, mai sunt melodii care imi plac, dar nu le voi insira acum pe toate.

Aceasta fomatie a luat nastere in anul 2003 in Chiba, Japonia, iar primul lor single major se numeste Kaisen Sengen, care chiar este o melodie foate draguta (cel putin mie imi place).
Membrii actuali ai formatiei sunt Satoshi (vocal), Nii (chitara), Shuu (chitara bass), Яyo (tobe).

Nu stiu ce as mai putea sa spun. Acum ascult melodia Kanaenu Yume. Girugemsh are un ritm... Melodiile se aud intr-un mod placut si sunt potrivite cam pentru orice stare spirituala. Sincer, nu stiu prea multe despre ei, pentru postul asta (ca sa zic primul single si membrii fomatiei) am dat un search pe Google. De obicei, toate informatiile astea mi se blocheza undeva in minte.

Faptul ca ii aud si ca imi plac melodiile imi este suficient, nu prea ma intereseaza nici genul muzical. Le stiu numele (formatiei), stiu melodiile si este okay pentu mine.

Si la urma urmei, la ce mi-ar folosi sa stiu absolut tot ce se poate stii despre ei? Chiar asta conteaza sau ce canta? Eu as alege a doua varianta. Las viata lor personala pentru ei, eu o am pe a mea si chiar nu am nevoie de a altcuiva, n-am nevoie sa devin o fanatica or something.

Bun! Gata cu aberatul. Va las cu o melodie ceva mai calma de-a baietilor. Enjoy!
Crying Rain

Un Carnet de Bal

by Nitta Youka

Zilele astea am citit destul de multe manga yaoi si au fost chiar dragute. Le-am ales dupa titlu si am ales bine. Anyway, manga asta - pe care am terminat-o acum putin timp - m-a impresionat cel mai mult. Am avut senzatia ca citesc o carte, nu o manga. O carte care are o descriere foarte buna si captivanta.

Well, Masahiro, unul dintre personajele principale, a studiat peste hotare de la varsta de zece ani. Acum el preda lectii de eticheta si dans in Japonia. Fukaya, unul dintre studentii lui se arata interesat de el, dar interesul lui este si mai usor de observat cand priveste portretul lui Masahiro pe un carnet de dans. De aici se intampla o multime de lucruri intre Masahiro si Fukaya. Relatia lor se intrerupe la un moment dat din cauza fratelui lui Fukaya.

Nu prea am multe lucruri de zis - I really suck at it - despre manga asta, doar ca m-a impresionat mult. Sa urmaresc relatia lui Masahiro si a lui Fukaya si apoi sa stiu ce s-a intamplat cu cei doi intr-un final... Sincer, ma asteptam ca Fukaya sa moara sau sa nu il ierte pe Masahiro pentru ce i-a facut, dar nu s-a intamplat asa, iar ultimele pagini din manga au fost destul de emotionante pentru mine. De fapt intreaga poveste m-a emotionat datorita situatiei absolut irelevante pentru voi in care ma aflu. Yeah, yeah, my choice so I shouldn't complain!

Asaaa... Va recomand cu caldura aceasta manga pur si simplu superba. Enjoy! Link!