メリークリスマス!

Cred că aş putea spune că am învăţat ceva chestii de la celalalt post cu tematica de sărbători. Desigur acest fapt nu are nici cea mai mica importanţă şi nici legătură cu ce vreau să scriu pe aici, dar să scriu şi eu ceva.

 メリークリスマス (Merii Kurisumasu) înseamnă, desigur, Crăciun fericit, ceea ce vreau să spun de fapt pe aici, alături de imaginea asta de care am dat pe We Heart It şi m-a cam făcut să vreau să postez câte ceva.

Aşadar, Crăciun fericit şi Sărbători fericite! Sper că aţi găsit o mulţime de cadouri frumoase sub brad, dar nu numai. Să aveţi parte de sărbători minunate alături de cei dragi sau în intimitate, după cum preferaţi. Hagu!

A little question

Am o micuţă chestie. Nu mai ştiu cum se numesc cele două fonturi din imagine. Le ştiam, le şi aveam, dar cum au fost făcute ceva modificări prin PC-ul meu, nu le mai am.

Şi le vreau, le-am căutat pe ceva site-uri, dar se pare că nu le găsesc. Are cineva vreo idee cum se numesc cele două fonturi?

Merci.

Update: Am găsit fontul respectiv, este Jellyka Endless Voyage şi poate fi descărcat de aici, dacă vă place. Mai sunt câteva fonturi Jellyka şi le puteţi găsi tot pe acel site care este chiar foarte drăguţ. Desigur, asta mai ales pentru persoanele care se mai joacă cu PS-ul sau alte programe de editat. 

Enjoy it and hugs!

Dorayaki, clătite japoneze

Aceasta este o reţeta de pe situl culinar.ro. Am făcut aceste clătite şi sunt chiar bune, aşa că am hotărât să pun reţeta şi pe aici. Cred că ar putea fi şi o reţetă numai bună de încercat acum. Clătitele nu sunt tradiţionale pentru sărbatori, dar nu ştiu, eu le-aş încerca, mai ales ştiind că sunt bune. Mai menţionez şi că sunt chiar foarte dulci.

Timpul de gătire este de patruzeci de minute, iar complexitatea este redusă. Chiar nu este dificil de a prepara aceste clătite, iar timpul parcă nu e aşa de mult având îm vedere cât de gustoase sunt.

Ingrediente 
       200gr faină
       4 ouă
       1 linguriţă praf copt
       2 linguri miere
       100 gr zahar
       4 linguri apă
    
Mod de preparare
  • Mixăm ouăle întregi cu zahărul până îşi dublează volumul şi se deschid la culoare.
  • Adăugăm făina treptat ca să nu se formeze cocoloaşe. Adăugăm şi cele două linguri de miere şi amestecăm.
  • La sfârşit punem praful de copt dizolvat în apă, amestecăm şi lăsăm aluatul cel puţin treizeci de minute acoperit la frigider.
  • Punem la încins o tigaie de teflon (nu o ungem cu nimic). Umplem un polonic pe jumatăte şi lăsam să curgă aluatul în tigaie. Fără să mişcăm tigaia, aluatul îşi ia formă rotundă. Când apar primele bule pe suprafaţa clătitei, întoarcem pe partea cealalta. Ambele feţe trebuie să fie netede si maronii, iar bordura să fie deschisă la culoare.

                どうぞめしあがれ! 
                     (se citeşte douzo meshiagare şi se traduce enjoy your meal, după cum tocmai am găsit pe aici)

いただきます!

Photo made by Abby
Well, hi there! Tot voiam să scriu postul ăsta, dar nu am mai reuşit. În primul rând, いただきます (itadakimasu) este o expresie pe care japonezii o folosesc înainte de fiecare masă. Se traduce prin "primesc aceasta masă". Am putea să mai dăm o traducere, aproximativa, şi anume "poftă bună", dar nu se foloseşte pentru a-i ura altcuiva poftă buna, este o formulă folosită individual.

În al doilea rând, despre ce vreau să scriu în acest post, am fost la Nobori acum cam o saptămână. Nobori este un restaurant cu specific japonez din Cluj. Aceasta ieşire a fost organizată de către profesoarele mele de japoneză, persoane care mie chiar îmi plac.

Am băut ceai verde şi am mâncat sushi şi tempura. Poate unii dintre voi ştiu deja că japonezii nu beau ceaiurile îndulcite, aşa că neîndulcit ne-a fost adus şi nouă. Nu a avut un gust rău, dar având în vedere că eu în general pun mult zahăr în ceai, dupa ce s-a răcit puţin nu am mai putut să îl beau.

Am învăţat să folosesc beţişoarele. Nu este chiar aşa de greu cum pare şi am putut chiar să iau beţişoarele de la restaurant. Exista mai multe feluri, cele care ne-au fost aduse nouă sunt beţişoare care se folosesc o singură dată în mod normal. Sunt prinse la un capăt şi trebuie rupte, dar cu grijă. Dacă folosiţi vreodată astfel de beţişoare, încercaţi să le rupeţi prinzând cât mai de la bază. 

Sushi-ul pe care l-am mâncat este sushi nigiri şi este foarte bun. Nici nu mă aşteptam la altceva şi chiar mai vreau să mănânc. Chiar sper să am ocazia să fac asta cât mai curând. Desigur, nu toată lumea a fost încântată de sushi, dar asta ţine de preferinţele fiecăruia. Totuşi cred că merită să gustaţi măcar, dacă aveţi ocazia.

Tempura este de doua feluri, din câte ştiu, fructe de mare sau legume. Noi am mâncat tempura de legume care a fost, de asemenea bună. Nu mi-a plăcut totuşi că a fost puţin cam uleioasă, dar în rest nu prea am ce să reproşez.

Am mai gustat şi ramen-ul, îşi comandase cineva şi nu m-am putut abţine să nu gust. Bănuiesc că nici nu mai este nevoie să menţionez că mi-a placut. Bucătăria japoneză este intr-adevăr o delicatesă.

De asemenea, dacă vizitaţi vreodată Clujul şi aveţi posibilitatea, treceţi şi pe la Nobori. Restaurantul mi-a plăcut mult, servirea a fost ireproşabilă şi partea care mi-a plăcut şi mai mult, în restaurant, dacă vreţi, puteţi privi cum este preparat sushi-ul.

Şi daca tot am zis de formula folosită la începutul mesei, e momentul să zic şi de formula folosită la terminarea acesteia. ごちそうさまでした (gochisousama-deshita) se traduce prin "aţi fost un fast" şi se adresează persoanei care a pregătit mâncarea, astfel mulţumindu-i pentru masă. Această formulă, ca şi prima, se foloseşte întotdeauna.

Some things

Nu am mai prea reuşit să scriu pe blog, deşi tot vreau să fac asta. Am şi câteva posturi începute pe aici, dar nu mă mulţumesc în niciun fel. Probabil am nevoie să exersez puţin. 

Nu vreau să spun ceva anume în postul ăsta, vreau doar să scriu ceva, în primul rând să scriu pur şi simplu şi în al doilea rând să exersez să scriu cu diacritice. O bună perioadă nu le-am avut pe PC şi foloseam un site pentru a le pune, diacritice.com, dar le-am recuperat şi nu mai sunt obişnuită să le folosesc.

Să zic şi ce am mai facut, huh? Nu ştiu dacă am mai zis asta, dar funcţiile blogului meu şi-au revenit. Tot ce se pare că a fost nevoie să fac a fost să schimb providerul de net. Şi sunt chiar mulţumită de asta. Ca un sfat, nu faceţi abonament la net la o firmă de telefonie mobilă. Ştiu persoane care au sau au avut Internet de la trei astfel de firme diferite şi niciuna nu a fost mulţumită. Printre ele, desigur, şi eu.

Vreau şi să îi mulţumesc Xaarei Novack pentru doua lucruri. Unul (sau chiar doi în unu) este bannerul pe care îl am pe blog. Când l-am pus chiar am avut senzaţia că blogul meu e complet. Îmi place foarte mult! Al doilea lucru este pentru postul Oja noastră cea de toate zilele. După ce am citit acest post am cumpărat o oja roşie, o nuanţă pe care nu am reuşit să o mai găsesc, dar care îmi place mult. De la oja roşie am încercat şi ojă verde şi galbenă. Chiar îmi place cea verde pe care o am şi acum pe unghii. Ca să vă fac să întelegeţi mai bine de ce apreciez atât de mult postul acesta, vă spun că eu obişnuiam să îmi fac unghiile cu negru, transparent şi alb în combinaţie cu negru. Aşadar da, trecerea de la culori neutre la această paletă e destul de bruscă pentru mine, dar îmi place mult. 

Cam atât cred că reuşesc să scriu în postul ăsta. Poate voi mai reuşi să scriu câte ceva, chiar mi-ar plăcea asta.

Well, take good care of yourself! Hagu!

George Bacovia - Nervi de toamnă


Nervi de toamnă
                         George Bacovia

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

Kyuuso wa Cheese no Yume wo Miru

Tot vroiam sa scriu cate ceva despre manga asta, dar nu am prea reusit. Well, here it is. 

Kyuuso wa Cheese no Yume wo Miru este o manga diferita de multe pe care le-am citit prin cateva aspecte, incepand de la grafica pana la povestea propriu-zisa.

Manga scrisa de Mizushiro Setona ne arata un personaj, Kyouichi, a carui caracter l-a facut sa comita in mod repetat greseala adulterului. Intr-o zi, Kyouichi este contactat de catre un detectiv privat, nimeni altul decat Imagase, un fost coleg de facultate pe care nu l-a mai vazut de la absolvire. Acesta fusese angajat de catre sotia lui Kyouichi pentru a-i dovedi infidelitatea. Totusi, Imagase ii propune o intelegere lui Kyouichi: nu ii va spune nimic sotiei despre aventurile sale, iar in schimb ii vrea corpul. Fiind heterosexual, Kyouichi poate accepta asa de usor avansurile unui tip homosexual? traducere aproximativa de pe mangafox

In toate cele cinci capitole ale manga-ului, lucrurile devin mai complicate. Relatia celor doi se schimba treptat, iar in scena intra si un alt personaj. Desigur, nici sotia lui Kyouichi nu este lasata de-o parte. Toate aceste personaje in combinatie cu caracterul lui Kyouichi, il duc pe Kyouichi intr-un stadiu in care nu mai stie ce si cum sa faca. Toate schimbarile care se produc au un impact destul de puternic asupra lui, dar este el capabil sa vada ceea ce vrea cu adevarat? Poate el sa spuna nu atunci cand trebuie?

Relatia dintre Kyouichi si Imagase este expusa intr-un mod total diferit fata de manga-urile pe care le mai citisem. Kyouichi are o atitudine rezervata si oarecum respingatoare — desi nu stiu daca respingatoare e cel mai potrivit cuvant — fata de Imagase, pe cand Imagase isi dezvaluie treptat toate parerile si sentimentele actuale, dar si din timpul facultatii.

Celor cinci capitole li se adauga si capitolul extra, destul de scurt, dar care este si destul de simpatic.

Este o manga draguta, care expune relatia dintre doua — sau mai multe — persoane intr-un mod diferit fata de majoritatea si o recomand cu placere.

Link! Enjoy!

P.S.: Am senzatia, cand scriu despre o manga, novel, film, carte si altele asemanatoare, ca nu reusesc sa cuprind chiar ceea ce se petrece pe acolo si mai dau pe langa. Poate si datorita faptului ca nu prea scriu despre ele atunci cand le citesc sau vizionez. Pentru orice fel de luari de urechi si improscari cu rosii si oua, feel free to use the comment box. Arigato gozaimasu!

DIAURA

Sunt destul de multe formatii, nu conteaza genul, bune, dar care nu sunt ascultate. Asta probabil pentru ca formatiile respective nu sunt promovate asa cum ar trebui. Am dat de o astfel de formatie si am zis sa spun cate ceva despre baieti. Formatia se numeste DIAURA si a fost lansata in Decembrie 2010, primul single, Shitsu Tsubasa no Seiiki, a fost lansat in Ianuarie 2011, iar primul album, Genesis, a fost lansat in Martie 2012. Desigur, au mai lansat cateva single-uri pe langa acestea. You can find them on wikipedia, from where I also get those kind of informations.

Membrii formatiei sunt Yo-ka, Kei, Shoya si Yuu. Se pare ca imi place Yo-ka, si nu m-am prea abtinut sa pun o imagine cu el pe unul dintre tumblr-urile mele. He looks kinda cute and also has a great voice.

Imi place melodia Lost November a formatiei si videoclipul este destul de simpatic plus ca imi pare diferit fata de ale altor formatii. Parca este ceva mai pasional — nu stiu daca asta e cel mai potrivit cuvant. Yo-ka, in special. Well, las linkul pe aici, what do you think?


Nu stiu prea multe melodii ale formatiei, desi poate ca ar trebui sa caut cateva, mai ales ca nu au foarte multe, dar chiar imi plac baietii. Am dat cam din intamplare de formatie, am vazut link-ul melodiei si am hotarat sa dau click pe ea. In my opinion, it really is pleasant to listen them.

Enjoy! Hugs!

Diary of B. Liceul.

Se pare ca abilitatile mele de scriere s-au deteriorat putin. Asta pentru ca nu prea mai scriu cam nimic. Nu scriu pe blog, nu prea scriu one shots — sa nu mai spun de povesti pe care le-am inceput —, iar pentru asta imi asum responsabilitatea. Mi-ar placea sa reusesc sa scriu cel putin la fel de bine cum scriam inainte de perioada asta fara scris, perioada care a inceput vara trecuta.

Asta nu ar fi prima mea tentativa de a vrea sa scriu mai mult, nici nu mai stiu a cata e... I want my skills back! If I ever had them. Pentru postul asta plin de aberatii, daca rezistati sa il cititi, sorry. Totusi, poate va fi ceva mai bun decat Diary of J. pe care l-am scris relativ pe la inceputul blogului.

So, liceul, sa spun si ceva de menirea postului. Nu stiu ce fel de perioada a fost pentru mine, nu prea pot sa ii dau o definitie. Pot probabil doar sa constat anumite lucruri, deocamdata. In perioada asta a liceului m-am maturizat putin, ceea ce de altfel probabil a facut fiecare persoana care a trecut prin liceu. S-au intamplat cateva chestii care m-au facut sa fiu poate putin mai atenta, care m-au facut sa privesc altfel relatia mea cu diverse persoane, sa le abordez intr-un alt mod. Si asta e bine. Nu pot spune ca m-am schimbat complet, ca am devenit foarte responsabila sau alte lucruri de genul asta, ceea ce spuneam eu nu era bagat in seama nici in primul an de liceu si nici in ultimul, dar, sper eu, am invatat si ceva bun.

Colegii mei din liceu, colegele mai bine, sunt niste persoane de treaba. Nu pot spune ca este vreun fost coleg care nu are nimic bun, ba dimpotriva. Si cu toate astea nu am reusit sa ma integrez in acel colectiv si nu pot sa le apreciez pe toate. Nu as putea nici sa spun ca nu avem preocupari comune, unele, si probabil faptul ca nu m-am putut integra e de la mine. De fapt cam sigur. Dar ca nu pot sa le apreciez nu e de la mine. Am si eu fixurile mele, dar sa nu exageram.

Fiind multe fete in clasa, cam nouazeci si noua la suta, cred ca era de asteptat sa avem parte de certuri, de persoane preocupate de haine, de gloss — pe care nu il pot suporta pe buze —, de oje, parfumuri si tot ce tine de moda, lucruri care pe mine nu ma preocupa atat de tare. Totusi, ca o paranteza, mi-au ramas in minte unghiile galbene ale unei colege. Le avea foarte lungi, iar galbenul era unul aprins. Unghiile alea mi-au placut foarte mult, dar nu am indraznit niciodata sa folosesc o culoare de genul asta pe unghii. Atunci foloseam doar negru, apoi am adaugat in paleta de... culori si alb si lac incolor, pe care le foloseam mai ales cu negru, in diverse combinatii. Trecerea la o alta culoare am facut-o recent. Am cumparat un lac rosu, culoare pe care nu o consideram potrivita pentru a o folosi chiar oricand si mi-a placut foarte mult. Cred ca asta m-a facut sa vreau sa imi cumpar si un ruj rosu, ceea ce am si facut, dar nu sunt foarte multumita de nuanta, vroiam ceva mai aprins. Dar cum abia l-am gasit si pe asta, banuiesc ca ar trebui sa nu fac nazuri.

Chestia cea mai buna din liceu e ca am legat o prietenie cu o fosta colega de generala. In generala noi nu discutam prea mult. Am fost in clase diferite, apoi in aceeasi clasa, dar nu am reusit sa formam o prietenie, desi mai discutam, putin. Stiu ca pe atunci era moda cu RBD, toata lumea vroia muzica si imagini cu membrii formatiei si majoritatea colegilor o rugau pe ea sa le faca cate un CD cu diverse materiale legate de formatie. Eu nu eram interesata de RBD, nu imi placea in mod expres, desi mai ascultam unele melodii, dar am cumparat si eu un CD si i-am spus sa imi puna cateva melodii. Nu stiu de ce am facut asta, probabil pentru ca vroiam sa ma identific cu ceilalti colegi. Abia mai tarziu mi-a venit si mie ideea de a o ruga sa-mi faca un CD cu melodii si imagini cu Tokio Hotel. Pe atunci eram fana Tokio Hotel, imi placeau tare mult baietii. Mi-a facut cred ca vreo trei CD-uri pe care inca le mai am, pe unul fiind fix trei melodii, pe un altul cateva imagini si o melodie si pe un altul ceva imagini. Facuse CD-urile rewritable, dar nu a reusit sa mai adauge ceva pe ele.
– Pot sa sterg imaginile cu Tokio Hotel din comp? Mai trebuie pentru ceva? Ca am un folder cu RBD si langa unul cu Tokio Hotel.
– Da, il poti sterge, ca am CD-urile. Merci.
In liceu am interactionat mai mult, ne-am cunoscut mai bine si am ajuns sa o apreciez foarte mult. Este o persoana cum rar intalnesti. Desigur ca am avut parte de certuri, diverse neintelegeri, chiar si gelozie, ne-am povestit tot felul de lucruri, ne-am sprijinit, ne-am dat sfaturi, am fost alaturi una de alta, am ras impreuna, am trecut impreuna prin liceu fiind aproape una de alta, in aceeasi banca, dar si aproape de gandurile si sentimentele fiecareia. Sincer, nu stiu cum ar fi fost toata perioada asta fara sa o am pe ea alaturi si fara sa o zapacesc cu tot felul de chestii. Cred ca am fost cea mai stresanta persoana pe care a trebuit sa o suporte si poate ca uneori ar fi fost mai mult decat fericita sa-mi aplice vreun fel de atentionare ca exagerez. Din partea ei am si intelegere, e una dintre persoanele in care am incredere si careia pot sa ii spun absolut orice fara nici cea mai mica urma de ezitare. Si stiu ca nu gresesc.

Totusi, este ceva ce nu imi place deloc la ea. Dar deloc, deloc. Este pesimista si se subestimeaza mult prea mult. Nu i-am spus asta, va afla din postul asta, dar as bate-o cu o placere sadica ca nu a mers la nenorocita aia de olimpiada de latina. In clasa a XI-a aproape se punea in genunchi profa in fata ei si ea nu si nu. In clasa a XII-a i-a spus prea tarziu, stiind ca probabil nu va vrea si ca este ocupata cu invatarea pentru bacalaureat. Ar fi obtinut o nota foarte mare, ar fi fost cu siguranta printre primii trei, poate chiar prima. Dintr-o clasa de treizeci de elevi total neinteresati de latina, care copiau ca nesimtitii la fiecare lucrare si teza, doar doi aveau habar de materia aia, iar dintre astia doi colegul care stia o intreba pe ea cum vine nu stiu ce chestie, iar ea, ca sa vezi, stia raspunsul. Desigur, explicatia venea insotita de "Nu stiu / Habar n-am, cred ca e asa", dar era bine.

O buna parte din amintirile adunate in liceu au legatura cu ea, dar si cu o alta prietena fata de care atitudinea imi este asemanatoare. Am locuit impreuna in primii trei ani de liceu si desi la inceput relatia dintre noi era presarata cu tot felul de certuri si nemultumiri, am ajuns sa ne cunoastem si sa ne imprietenim foarte tare. Si aceasta prietena a mea mi-a fost colega in generala unde am legat o prietenie. Am fost in aceeasi clasa de la inceput, asa ca am reusit sa discutam si sa ne cunoastem cat de cat. Nu suficient de bine, totusi. Nu am ezitat niciuna dintre noi la ideea de a locui impreuna pe perioada liceului si chiar parea totul frumos si bine. Eram incantate si apoi am inceput sa ne cunoastem tabieturile si preferintele. Daca asa se desfasoara lucrurile intre doua prietene, atunci nu stiu daca sa-mi fie frica de ideea de a locui cu persoana iubita sau nu.

Imi pare sincer bine ca certurile astea nu au reusit sa ne faca sa ne departam una de alta si am avut suficienta ratiune cat sa trecem peste. Stiu persoane care din pricina certurilor aparute in timpul convietuirii impreuna au rupt orice fel de legatura, prieteni, dar si iubiti.

Desigur ca tot in liceu am rupt o prietenie care durase de mult, cam de prin clasa I. Am fost chiar afectata de ruperea acestei prietenii, eram aproape deprimata, depresiva pentru ca eram pentru prima oara pusa in situatia de a rupe o prietenie, cu o persoana la care tineam foarte mult, atat de brusc. A fost o perioada destul de aiurea peste care mom m-a ajutat sa trec. Love you!  Nu ne-am certat, doar ca mi-am dat seama ca nu mai poate fi vorba de prietenie in urma unor lucruri pe care persoana respectiva le-a facut si poate ca si ea si-a dat seama de asta din moment ce nu ma mai saluta pe mine sau pe fostele colege de clasa. De un alt fel de interactiune nu cred ca mai trebuie mentionat ceva.

N-am fost in niciun caz genul de liceeana saritoare, populara si dornica sa intre in tot felul de discutii. Sunt oricum o fire mai retrasa, asa ca m-am multumit sa discut cu cateva persoane din clasa si sa nu ma avant prea mult in discutii cu toate colegele. Am cunoscut o persoana exagerat de pesimista care a reusit sa intre la facultatea dorita, cu admitere din materiile pe care nu le-am facut la clasa din simplul motiv ca nu sunt prevazute in programa claselor de filologie, la buget, mult peste persoana care avea notele cele mai mari din clasa, fiica de profesori, dar si o persoana draguta cu care se poate discuta cam orice.

Am mai cunoscut o persoana pe care o ciufuleam si o smotoceam rau de tot, ea facand la fel cu mine. Erau amuzante smotocelile astea si ce mai faceam noi pe acolo.

Ca si colectiv, nu am participat la prea multe iesiri cu clasa, doar la ceva suc dupa ore. Nici la banchet nu am fost si pot spune ca nu imi pare rau deloc. Ba dimpotriva, sunt oarecum mandra de mine. Nu mi-a placut ideea de banchet de la inceput si cu toate discutiile care tot apareau intre colegi, am decis ca e mai bine sa nu particip. Dupa asta o colega mi-a si zis ca e mai bine ca nu am participat, iar dupa fotografiile si discutiile de dupa banchet, sunt de acord cu ea.

Cat despre profesori, cred ca am avut cam de toate felurile, unii mai severi, altii mai calmi, unii pe care nu ii interesa sa invatam si noi ceva si am avut o diriginta super, o persoana cu care se putea discuta orice, indiferent de subiect, o persoana deschisa si sincera.

Mai erau profi cu care ne intelegeam bine, ca cea de franceza, ambele de fapt. Persoane intelegatoare si dragute. Mai era si profa de engleza pentru care orice subiect de eseu era frumos, oricat de stupid era de fapt si daca cititi unele din subiectele de la competente, cred ca veti confirma faptul ca erau unul mai stupid decat celalalt. Si proful de muzica care nu vroia deloc sa ne lase sa scapam de ora lui, care se lasa convins doar dupa vreo juma' de ora de strigate si urlete si ignorare totala, proful de desen pe care nu il prea vedeam la ore, dar care ne placea mult, un alt prof de desen care se credea mare pictor si ne povestea despre ouale lui de dinozaur si toate expozitiile imaginare din diverse tari, toate excursiile imaginare pe muntii Alpi si altii asemenea si multi, dar multi bani pe care ii tinea bine ascunsi in apartamentul in care locuia cu parintii sai. Proful de socio-umane care era mai indulgent cu noi pentru ca fica-sa era in clasa noastra, profa de religie, o persoana foarte draguta de la care poti invata multe chestii utile fara sa aiba neaparat legatura cu religia, una din profele de chimie care dadea note mici zambind, dar care stia bine ca noi suntem clasa de filologie, profa de stiinte care ne placea mult si care pe unele colege le-a speriat putin, o alta profa de stiinte care ne preda lectia dupa ce dadeam lucrare, profa de info care a incercat sa ne invete materia dupa un prof care era preocupat sa ne spuna despre chimicalele din mancare si sucuri si dupa o profa pe care incercam sa o evitam datorita mirosului incantator, profa de istorie care ne preda uneori tampenii si mai sunt ceva profi mai draguti sau nu, dar care ne-au mai amuzat prin diverse circumstante si ne-au mai invatat cate ceva, mai mult sau mai putin avand legatura cu materia pe care trebuiau sa o predea.

Well, cam asa cu liceul. O perioada in care m-am mai maturizat un pic, am invatat unele chestii si o perioada destul de in regula, dar in niciun caz extraordinara. Fostele colege spuneau ca mai vor sa fie in liceu. Eu as zice cu siguranta nu. Liceul imi este mai mult decat okay asa.

Poate pentru voi liceul a fost ceva mai altfel, sau este pentru cei care trec prin perioada respectiva. Well, what can I say? Enjoy it!

Hugs!

tumblr

Si mi-am facut un cont pe tumblr. Da, chestia aia aiurea care nu mai prea e asa de aiurea. Am facut tumblr-ul pentru a posta diverse imagini pe vreun site mai de imagini, nu facebook sau altceva.

Am facut tumblr-ul si am cautat un skin care sa imi placa cat de cat. Vazusem odata unul chiar dragut, albastru, cu o asezare in pagina simpatica, in mai multe variante, astfel incat puteam alege cum vreau sa fie asezate imaginile, cum sa fie asezate diversele taburi si chestii din astea.

Si am cautat skinul ala vreo doua zile... Cum nu l-am gasit, am cautat un skin cat mai usor de modificat. Well, asta a fost destul de aiurea. A luat ceva sa gasesc un skin cat de cat usor de modificat, am facut pe acolo ce se putea si ca rezultat, tumblr-ul meu arata infiorator! Nu-mi placea deloc, deloc. Am mai cautat cateva skinuri si am dat de unul dragut, dar era un skin pentru care trebuia sa dau ceva bani ca sa il folosesc. Oh well, am mai cautat ceva skinuri si am descoperit un site dragut de pe care am luat o tema cat de cat simpatica.

Dar asta nu e tot, am mai facut doua tumblr-uri. Uite de ce imi place mie We Heart It! Nu trebuie sa caut un skin care sa imi placa si pot sa fac acele seturi in care sa pun imagini pe o anumita tema. But, well, nici tumblr-ul nu mi se mai pare asa de aiurea. E oarecum simpatic si probabil skinurile alea pe care le-am gasit ma fac sa imi placa ceva mai mult. Basically because I found that skins and they are, well, cute skins.

Un cont este pentru a posta diverse imagini yaoi/shounen-ai and related stuffs, am mai facut si un cont cu ceva chestii simpatice, gen flori si peisaje dragute si un cont cu hotties, pe unde as vrea sa postez, well, hotties.

So...

Psychedelic             yaoi/shounen-ai tumblr;

Cuteness       —       imagini simpatice;

Orgasmik       —       hotties tumblr.

Hugs!

Emoticoane japoneze

Chiar imi plac emoticoanele japoneze, sunt dragute si le cam prefer in defavoare celor de la messenger.

Fetele alea formate din diverse semne, paranteze si ghilimele sunt simpatice. Vreau sa scriu cateva emoticoane japoneze pe aici, care este emotia pe care o reprezinta si diferite forme ale emoticoanelor. Unele nu imi prea dadeam seama ce vor sa arate, ce emotie, de unele nu imi prea dau seama nici acum, asa ca vizitez putin si wikipedia. Nu prea stiu cum sa le scriu pentru ca parantezele si ghilimele pot face parte din emoticon

Well, o chestie pe care am priceput-o, nu chiar rapid, dar destul, este ca emoticoanele japoneze se scriu normal intre paranteze - ( ) - parantezele 'desenand' conturul fetei. Nu prea mai sunt folosite, anyway.

Un emoticon care imi place si pe care il folosesc destul de mult este ^^. Acest emoticon se scrie normal/original (^_^). Linia sau punctul dintr-un emoticon reprezinta gura sau nasul. Emoticonul este mai mult folosit ^_^ sau ^^. Desigur ^^ reprezinta ochii, iar emoticonul in sine reprezinta bucuria.

Folosindu-ne de aceste elemente putem forma un alt emoticon, si anume ^_^", ^_^' sau ^^", emoticon care reprezinta sweating, as in exasperated (am luat asta de pe wikipedia, parca suna ceva mai bine). 

Un alt emoticon care imi place si pe care il folosesc este >.< sau >_< care poate reprezenta suspiciunea, sarcasmul sau iratibilitatea. Cred ca il folosesc mai mult pentru sarcasm/iratibilitate, si chiar e un emoticon simpatic.

Ar mai fi emoticoane dragute ^_~ care reprezinta wink (si aici parca suna mai bine asa), -_- care reprezinta iratibilitatea sau faptul ca ceva nu amuza, T_T sau Y_Y sau ;_; care reprezinta lacrimile, O_O, O.O, o_O sau o.O care reprezinta uimirea, d(^_^)b care reprezinta ascultarea de muzica. Si ceva ce nu stiam, scrierea de multi ///, (///) poate indica jena, simbolizand roseala.

Well, emoticoanele astea sunt inspirate mai ales de personajele manga si anime japoneze. Desigur, desenate arata si mai dragut, cel putin mie imi plac.

Aici puteti gasi ceva mai multe informatii despre emoticoanele japoneze, dar si de alte feluri, iar aici puteti gasi o lista de emoticoane diferite.

Hugs!

Music!

Am mai subtilizat o leapsa, de data asta despre muzica. Am gasit-o pe mai multe situri, asa ca nu prea stiu ce link sa pun. Anyway, cine doreste, poate prelua leapsa.

1. Care este solistul vostru favorit din Romania? Dar din strainatate?
Din Romanaia... Nu prea stiu cine imi place. Mai degraba formatii, dar hai sa zicem ca Luminita Anghel sau Horia Brenciu ar putea fi solisti pe care ii pot asculta cu placere. Consider ca au voci destul de bune si melodiile sunt cat de cat dragute. Doar stim ca Luminita Anghel a obtinut locul III in anul 2005 la Eurovision cu piesa Let my try, o piesa care chiar imi cam place.

Din strainatate imi place, desigur, Gackt. Are o voce superba, am aproape toata discografia lui si imi plac concertele. Nu am vizionat prea multe filmulete cu el, asta datorita netului meu care nu vrea sa ma lase sa fac chestia asta, dar ce am reusit sa vizionez, mi-a placut. Mai zic si ca, pe langa voce, dans si fiind actor, Gackt canta si la o gama destul de variata de instrumente muzicale. 

2. Care este trupa favorita de la noi? Dar din afara?
 
De la noi, trupa preferata... Nu stiu cat de preferata e, dar imi place Holograf. Dan Bittman are o voce buna, melodiile sunt dragute si e placut sa le ascult. As mai zice ca o trupa destul de buna de la noi este Voltaj sau Bosquito, mai ales datorita solistilor. Apreciez mult vocea si sa nu mai zic ca trupele astea chiar canta ceva ceva, nu doar la la la si doua acorduri de... Orga? A, si Cargo este o formatie simpatica.

Din afara imi plac mult the GazettE, Girugamesh, Nightmare si Buck-Tick. Mai sunt unele formatii pe care imi place sa le ascult. Imi place ritmul lor, a fiecareia, melodiile sunt simpatice, au un sound chiar bun si reusesc sa remarc si ceilalti membri ai formatiei, nu doar solistul. De exemplu, imi place mult Ni~ya, chitaristul formatiei Nightmare. Am salivat putin datorita faptului cum canta in melodia Raven Loud Speeeaker, vizionand si videoclipul.

3.Care vi se pare a fi de-a lungul timpului cea mai slaba (ca sa nu zic proasta) trupa muzicala de la noi? Dar din afara?
De la noi as pune toate fetitele astea care dau impresia ca ar canta. Nu stiu daca vreo trupa ar putea fi clasata ca cea mai slaba pentru ca majoritatea cantau bine ce cantau pentru perioada respectiva, in care au aparut. Acum mai sunt fetitele astea care isi folosesc decolteul siliconat si buzele botoxate pentru a da impresia ca ele spun ceva in melodii si ca au voce cat de cat. Desigur, nu e cazul unei anumite soliste care face parte dintr-o trupa si care nu are nici silicoane, nici botox, dar nici voce. Nu spun care e trupa pentru ca si asa a fost destul de 'promovata' in luna mai si chiar inainte de asta.

Cred ca scriu destul de mult la leapsa asta, dar chestia e ca nu am o cultura muzicala atat de variata, asa ca nu as putea spune care formatie este mai slaba decat alta. Asta si pentru ca ma bazez pe preferintele mele muzicale, fara sa tin cont de unele elemente necesare intr-o formatie buna, elemente de tehnica sau care mai sunt pe acolo. Cum am mai zis, cred ca majoritatea formatiilor sunt bune pentru perioada in care canta. Probabil fiind nevoie si de un public-fan.

4. Ati fost vreodata fanul vreunei trupe? Daca da, al carei trupe? Povestiti un pic despre ceea ce insemna pentru voi sa va numiti fan adevarat.
Am fost fan al unor trupe. Primele doua nu stiu cat de fan pot spune ca am fost pentru ca eram destul de mica, dar imi placeau Usher si Tarkan. Well, baietii canta bine si imi mai plac, dar nu am mai prea ascultat melodii de-ale lor. Fan am fost al trupei Tokio Hotel si asta cativa ani buni. 

Ce inseamna sa fii fan adevarat? Pai, sa spun comportamentul meu. Ascultam zilnic melodii de-ale lor, am convins-o pe sora mea sa imi cumpere doua albume de-ale trupei, dat fiind faptul ca ea avea posibilitatea sa le cumpere, albumele ajungand mai rapid prin alte parti decat prin Romania, am facut rost de niste postere cu ei si am reusit sa le pun pe patru din patru pereti ai camerei mele si la TV ascultam melodiile si eram atenta la videoclip. Si inainte sa am posibilitatea sa descarc eu melodii si imagini de pe net cu Tokio Hotel, am rugat pe altcineva sa faca chestia asta pentru mine. Cat despre concerte, mi-ar fi placut sa asist la cateva, dar nu s-a prea putut face asta.

5. Enumerati 3 trupe de la noi care v-au facut sa simtiti tineretea, distractia, buna dispozitie, s.a. (in afara de trupa preferata).
Nu prea stiu pe aici cum sa zic, mai degraba trupe care m-au facut sa simt copilaria si acestea ar fi 3SudEst, o formatie pe care o ascultam destul de mult in copilarie, cred ca ar fi si Voltaj si Holograf. Voltaj ascultam pe la TV, iar Holograf si 3SudEst ascultam la TV, dar aveam si vreo doua casete. Oh, si da, stiu legatura dintre o caseta si un creion, chestie care imi cam place.

6. O trupa care a evoluat si inca nu a “murit” de la origini pana in prezent.
Ar cam fi trupele de care am mai spus pe aici. Holograf si Voltaj cred ca ar fi cam cele mai rezistente. Cele doua trupe nici nu si-au schimbat prea mult stilul muzical si pot fi ascultate cu placere de unii dintre noi, care prefera si un alt fel de muzica.

7. Care este ultima melodie pe care ati ascultat-o?
Habar n-am. Posibil sa fie Wakaba - Ashita Boku wa Kimi ni Ai ni Iku, nu sunt sigura. Oricum, melodia asta este endingul din animeul Sekaiichi Hatsukoi, un anime produs de aceeasi persoana care a produs si Junjou Romantica. Cele doua animeuri sunt destul de asemanatoare, dar ambele sunt simpatice si le recomand. Si melodia, ca despre muzica e vorba pe aici, mi-a placut de la prima ascultare. Tot vroiam sa o downloadez, dar nu o gaseam. Am downloadat doar versiunea din anime, apoi am subtilizat si cealalta versiune, de vreo patru minute, care chiar imi place. 

8. La ce concert ati fost ultima data? Al carei trupe?
Si asta habar n-am. Pe aici se organizeaza concerte la diverse evenimente, dar la un moment dat nu am mai prea putut sa asist. Ultima oara posibil sa fi fost la Bosquito sau Cargo sau Iris. Habar n-am. Oricum, concertele la care am asistat mi-au placut destul de mult si cred ca fiecare din aceste trupe au concertat de cel putin doua ori pe aici, Bosquito chiar recent. Si da, imi plac concertele. 

9. Ce artist strain v-ar placea sa mai concerteze in Romania? (in afara de cel preferat). 
Chestia e ca nu prea stiu cine a mai concertat prin Romania. Cred ca mi-ar placea un concert de-al lui Yiruma. Ar fi un concert de pian super! De Yiruma am dat datorita colegei mele si imi place mult, canta super bine. Un alt artist care sa vrea sa concerteze in Romania nu prea stiu. Yiruma chiar mi-ar placea.

10. “Fredonati” (scriind) o piesa care va vine acum in minte!  
Mistreated, misplaced, misunderstood,
Miss "no way, it's all good"
It didn't slow me down.
             Pink - Fuckin Perfect.
Melodia asta o stiu oarecum tot de la colega mea si imi place si parca as mai fredona si o alta melodie, Pink - Sober, dar banuiesc ca e in regula si asa.

Greșeli de scriere

Probabil grăbindu-ne sau poate pentru că nu am studiat suficientă gramatică, mai facem greșeli când scriem ceva. Greșelile de gramatică sunt deranjante și este păcat când dăm peste câte un articol foarte bun, dar împânzit cu greșeli de gramatică sau de tastare.

În acest post vreau doar să dau unele sfaturi, având în vedere diversele greșeli pe care le-am văzut pe forumuri și situri. Dacă nu aveți chef de sfaturi, nu trebuie sa citiți și nu va faceți griji, nu sunt nici eu vreo învățată într-ale gramaticii. 

Explicațiile mele nici nu sunt foarte bune, așa că dacă aveți vreo întrebare, puteți lăsa un comment.

As începe cu un verb, și anume a simți. Da, este simt și nu simpt. Acel p nu are ce sa facă acolo, încercați sa spuneți cuvântul și vedeți cum sună. Nu am reușit să înțeleg de ce a simțit cineva vreodată nevoia să adauge acel p cuvântului.

Corect este orice, nu orce și oricine, nu orcine. Și aici puteți pronunța cuvântul ca să vă dați seama de varianta corectă.

Am o mare problemă cu propozițiile în care (nu) se folosește pe care. Pentru a lua un exemplu, rescriu propoziția de la începutul postării: În acest post vreau doar să dau unele sfaturi, având în vedere diversele greșeli pe care le-am văzut pe forumuri și situri. După cum se poate observa, am folosit acel pe înainte de care, aceasta fiind forma corecta. Desigur, care se folosește și fără pe, ca în exemplul: Acela este tipul care te-a salutat.

Folosim pe care atunci când avem un pronume personal, forma neaccentuată în acuzativ (ha, că am aflat și o explicație gramaticală pentru acest pe care). Adică spunem Geanta pe care am pus-o pe scaun. / Ceasul pe care îl port. unde -o și îl sunt pronume în forma neaccentuată.

Mai este si acel de pe care nu îl punem cum trebuie. Ei bine, aici am mai citit câteva articole despre subiect, dar niciunul nu a reușit să mă lămurească pe deplin. Când vine vorba de doi i sau doi de i, fiecare are părerea lui și explicațiile lui, așa că devine mai mult o preferință, după cum văd eu lucrurile, și nu are de-a face cu gramatica, sau pur și simplu nu o mai bagă nimeni în seamă.

Din ce pot să înțeleg eu, treaba stă așa: nu folosim de atunci când avem numerale de la unu la nouăsprezece. De la douăzeci în sus folosim de: douăzeci de i, treizeci și cinci de i etc. 

Și dacă rețin bine, spunem corect îmi place cineva si nu îmi place de cineva. Un alt lucru pe care nu am reușit să-l înțeleg este acel de. Cine și de ce a decis că trebuie acolo? De-ul în acest caz este complet nejustificat, nu poți spune că îți place de cineva (adică poți, dar nu este corect), ci că îți place cineva. Un exemplu prin care se poate înțelege mai bine de ce nu se justifică de-ul, este atunci când ne referim la obiecte. Spunem îmi place cana asta și nu îmi place de cana asta.

Să trecem și la cratimă, la cuvinte pe care le folosim atunci când suntem nervoși. Da, pentru că suntem nervoși, nu e un motiv sa nu scriem corect, din punctul meu de vedere, așadar scriem băga-mi-aș. Aici are loc o inversiune și așa cum nu scriem să îmi bag legat, nu scriem nici băga-mi-aș legat.

Și cum folosim și unele cuvinte care nu prea au ce cauta într-o discuție aprinsă, trec puțin la gradele de rudenie. Soacra-sa este format dintr-un substantiv și un pronume, deci cele doua trebuie despărțite prin cratimă. La fel și unchiu-meu, mătușa-ta, verișoara-mea, vară-mea, dar și colegă-mea etc.

Să ne amintim și de virgule, dacă tot vorbim de gramatică. Virgula se pune întotdeauna înainte de dar (nu atunci când dar = cadou). Virgulele mai sunt folosite și pentru a aduce o explicație într-o frază, pentru a scoate în evidență ceva, pentru a delimita ceva într-o fraza. Cel mai bun exemplu aici cred că ar fi exercițiile alea de analiză a frazei care se fac prin gimnaziu. Dacă mai știți, propozițiile în fraze se despart prin cuvinte de legătură (și, să, ca etc) și virgule. (Asta este în mare pentru că legat de virgule sunt mai multe reguli.)

Mai sunt și semnele de punctuație înaintea cărora nu se lasă spațiu. Nu lăsam spațiu înaintea virgulei, punctului, doua puncte, semnului exclamării, semnului întrebării, punct și virgulă etc. În cazul liniei de pauză, nu știu sigur dacă așa e, dar se lasă spațiu și înainte și după, iar în cazul parantezelor și al ghilimelelor, nu se lasă spațiu între paranteze/ghilimele și cuvântul sau cuvintele puse intre paranteze/ghilimele. Nu știu ce senzație vă dă vouă, dar mie nu îmi place deloc să văd cuvântul pe un rând, iar punctul pe rândul următor. Odată spunea cineva, lucru care mi-a rămas în minte pentru că nu îl înțeleg, că spațiul între cuvânt și semnele de punctuație dă textului un aspect mai... aerisit cred că a zis. Well, nu, nu arata aerisit, arata urât.

Să nu lăsați de-o parte paragrafele. Dacă nu vă plac aliniatele, puteți lăsa un rând liber între paragrafe pentru a le delimita. Nu știu dacă mai este valabil, dar nu toate site-urile recunosc aliniatele, așa că în mediul online se preferă rândul liber. Pe Blogger nu este această problemă, dar eu folosesc space-ul pentru că m-am obișnuit așa.

Tot având în vedere structura textului, unele persoane preferă să centreze textul scris. Nu înțeleg de ce pentru că nici nu arată bine și este și foarte greu de citit, se pierde rândul foarte ușor.

Cam asta îmi vine în minte acum, sper că sunt utile aceste sfaturi și sper să vă ajute.

Cheers! 

Filantropica

Filantropica este o comedie regizată de Nae Caramfil, în rolurile principale fiind Mircea Diaconu, Mara Nicolaescu și Gheorge Dinică.

Acest film este unul de actualitate, aș zice. În rolul principal, Mircea Diaconu, este un profesor de liceu care se îndrăgostește de Diana, Viorica Vodă, numai că Diana era o fată cu pretenții și destul de diferită de un profesor de liceu.

Fiind îndrăgostit, Ovidiu, profesorul, are nevoie de bani pentru a o impresiona pe Diana. Încercând să dea unor scriitori cartea scrisă de el pentru a fi citită, Ovidiu află de un anume Pepe, Gheorge Dinică. Discută cu acest Pepe și așa devine unul dintre cei mai importanți 'actori' ai lui, Pepe fiind un fel de angajator al cerșetorilor.

Făcând parte dintr-un proiect de-al lui Pepe, Ovidiu devine 'soțul' Mirunei, Mara Nicolaescu. Împreună, ei vizitează diverse restaurante pentru a lua cină, sărbătorind un anumit număr împreună și reușesc să facă rost de sume mari de bani printr-un act bine pus la punct și emoționant. Astfel, simplul profesor de liceu o poate impresiona pe Diana, iar Miruna primește partea ei de profit. Desigur, și Pepe are partea lui.
 
Toate acestea se mai complică puțin pe parcursul filmului, astfel acesta fiind destul de interesant, dar și oarecum amuzant. Mi-a făcut plăcere să vizionez acest film și îl recomand. Am găsit și un link pe YouTube cu acest film, cred că este tot, așa că am pus linkul și aici. Enjoy!


Valeria Lukyanova

Poate ati mai auzit de Valeria Lukyanova si probabil ca as avea subiecte mai... altfel de postat pe blog, dar as vrea sa stiu cam ce impresie face Valeria si ma intreb de ce ar vrea cineva sa semene cu o papusa.

Numele de Valeria Lukyanova m-ar cam face sa ma gandesc la o gimnasta sau ceva de genul asta. Totusi, Valeria Lukyanova nu este vreo gimnasta sau alta personalitate care s-a facut cunoscuta prin practicarea de sporturi sau activitati asemanatoare.

La varsta de 21 de ani, Valeria Lukyanova este o papusa Barbie in marime naturala. Din cate am citit, este de origine rusa... sau ucraineana, siturile nu par a fi prea hotarate, si este model.

Desigur, pentru a arata astfel e nevoie de cateva operatii estetice, un machiaj foarte bun si lentile de contact. Parerile sunt impartite, unii spun ca Valeria arata chiar bine, ca este atragatoare, iar altii spun ca este prea perfecta si astfel e plictisitoare.

Well, lasand de-o parte parerile si revenind putin la ideea postului, as intreba, de ce ar vrea cineva sa semene cu o papusa? Really.

Hugs! 

Books...

Am gasit aceasta leapsa pe Blogul lu' Iulian si am hotarat sa o postez pe aici. Este o leapsa destul de simpatica, zic eu. Cine mai vrea, poate lua aceasta leapsa.

1. Când cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau îndoiti paginile?
Semne de carte. As putea spune ca tin destul de mult la carti, inclusiv manuale, si nu imi place ca paginile sa fie indoite sau scrise.

2. Ati primit în ultimul timp o carte drept cadou si daca “da” care a fost aceasta?
Am primit carti... Nu prea stiu care e recenta, thoug, dar as zice ca Strigatul Inabusit de Kenzaburō Ōe si Vechiul Oras Imperial de Yasunari Kawabata.

3. Cititi în baie?
Nope.

4. V-ati gândit vreodata sa scrieti o carte si daca “da” care ar fi fost aceasta?
Pfff... N-as zice chiar asa. Imi place sa scriu, dar sa scriu o carte...

5. Care este cartea preferata?
A se citi cartile preferate? Imi plac multe carti si probabil as scrie pe aici cam toate cartile pe care le-am citit. Nu sunt prea multe, dar fiecare carte are ceva care ma face sa imi placa.

6. Va place sa recititi unele carti? Care ar fi acestea?
Nu prea recitesc. Nu am aceeasi satisfactie si nu prea pot sa recitesc.

7. Ce parere ati avea de o întâlnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?
Ar fi o intalnire interesanta si probabil as vrea sa ii ascult, sa imi spuna cate ceva despre carti, personajele lor, cum isi creeaza personajele si poate sa imi dea ceva tips-uri.

8. Va place sa vorbiti despre ceea ce cititi si cu cine?
Daca mi-a placut mult o carte, atunci imi place sa vorbesc despre ea si vorbesc cu oricine este dispus (mai degraba dispusa) sa asculte, indiferent daca a citit sau nu cartea respectiva.

9. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi?
Autorul, titlul, pareri, recenzii, coperta si un rezumat micut, de obicei e chiar cel de pe coperta si fara spoilere.

10. Care credeti ca este o lectura “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?
Asta nu prea stiu. Toate cartile trebuie citite, dar as tine cont si de gusturi. Nu stiu ce carte ar trebui neaparat citita de oricine.

11. Care este locul preferat pentru lectura?
Nu cred ca am un loc preferat. Daca este o carte interesanta, locul nici nu pare sa mai conteze asa mult.

12. Când cititi ascultati muzica sau lecturati în liniste?
Depinde. La scoala, de exemplu, ascult muzica, deoarece nu pot citi pe fundal de tipete. Si la muzica nu sunt prea atenta, dar este o varianta destul de functionabila pentru mine.

13. Vi s-a întâmplat sa cititi carti în format electronic?
Da si mi se pare destul de in regula.

14. Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt împrumutate?
Si cumparate si imprumutate. Nu prea stiu daca mai mult cumparate sau imprumutate, dar oricum, cel mai important este sa fie o carte care sa poata fi citita cu placere.

           Enjoy reading! 

Papa to Kiss in the Dark

Papa to Kiss in the Dark este un OVA realizat dupa un light novel scris de Ken Nanbara. OVA-ul are doua episoade, fiecare de vreo douazeci si sase de minute.

Mira Munakata este un boboc care, chiar prin primele scene ale OVA-ului, se indreapta spre Hakuou High School. Mira este indragostit de tatal sau, Kyousuke Munakata, iar cei doi sunt implicati intr-o relatie romantica, dar si sexuala. Mira este confuz in legatura cu aceasta relatie si inceara de-a lungul OVA-ului sa ajunga la o concluzie.

Cam asta despre asta ar fi vorba in OVA. Desigur ca ideea este ceva mai ampla, am tradus partea asta de pe wikipedia pentru a nu da prea multe spoilere, dar as putea spune si ca pe langa cele doua personaje mai apar unele si astfel se mai complica situatia. Papa to Kiss in the Dark este un anime si oarecum surprinzator.

La acestea as mai mentiona si unele scene foarte dragute. Unele mai sensibile si altele chiar amuzante. O scena care mi-a placut mult este cea in care... Uff... Nu vreau sa dau spoilere. Still, pentru cine a vazut OVA-ul, aceasta imagine are legatura cu acea scena care imi place mie.

Nu mi se pare un OVA prea complicat. Despre personaje as mai spune ca Mira, e un pusti simpatic care chiar tine la Kyousuke. Si Kyousuke este un tip chiar fermecator (personaj anime care are parul blond, if ya know what I mean), talentat si destul de grijuliu.

Desi nu mi se pare complicat OVA-ul, cred ca subiectul este unul destul de interesant, care are cam ce ii trebuie pentru a te face sa vrei sa vezi ce se intampla pe acolo. Conflictul interior al personajelor este foarte bun si consider ca ele, personajele, sunt destul de bine conturate, mai ales pentru un OVA unde parca nu se pune atat de mult accent pe detalii. La fel ca si intr-un one shot.

Grafica as putea spune ca nu m-a incantat foarte mult si nici nu prea mai stiu daca avea op si ending sau care erau melodiile. 

So yeah, recomand animeul pentru idee. Enjoy watching it!

Tokyo Sonata

Tokyo Sonata este un film japonez pe care l-am vazut la TV, cred ca pe TVR Cultural. Nu vazusem vreo reclama sau ceva ca sa zic ca vroiam sa il vad, doar am dat de el si m-a facut curioasa in primul rand pentru ca era un film japonez. Cum mie imi place Japonia si toate chestiile japoneze, am decis destul de rapid sa il vad. Nu prea mai stiu detalii gen numele personajelor si altele, asa ca voi cauta ceva si pe wikipedia. 

In film ne este prezentata o familie normala formata din Ryūhei Sasaki, sotia sa Megumi si ce doi copii, Takashi si  Kenji. Personajul meu preferat din film, daca ii pot spune asa, este Kenji. Habar n-am cati ani avea in film, dar cred ca vreo paisprezece-cincisprezece ani si avea o pasiune pentru pian. Dorea sa invete sa cante la pian, dar tatal sau nu era de acord, asa ca micutul Kenji si-a folosit banii de buzunar pentru a-si plati lectiile si reusind astfel sa invete pianul.

Un alt personaj care mi-a placut mult este Megumi. Retin bine o scena din film cu ea, dar o scena pe care nu stiu cat de bine as putea sa o reproduc, mai ales din cauza impactului avut. Consider ca acea faza trebuie mai degraba vazuta decat citita.

Fiecare personaj are aventurile lui, Ryūhei la serviciu, Megumi fiind luata ostatica de un individ, Takashi mergand in armata si Kenji invatand pianul si incercand sa isi ajute un prieten pentru a fugi de acasa. 

Pe langa povestea care mi-a placut foarte mult, filmul, dupa parerea mea, reflecta foarte bine Japonia, japonezii si mentalitatea lor, ceea ce nu este prea surprinzator. Imi plac mult filmele si cartile de genul asta, care prezinta anumite aspecte japoneze intr-o masura mai mare sau mai mica. Citisem si o carte pe care o cam identific cu acest film. Cartea se numeste Strigatul Inabusit si este scrisa de Kenzaburō Ōe. Este o carte pe care o recomand persoanelor nu prea sensibile. Cartea este foarte bine scrisa, mi-a placut mult, dar nu as recomanda-o chiar asa de repede.  

Spuneam de aceasta carte pentru ca am impresia ca ea si filmul au o oarecare legatura, desi sunt foarte diferite. Filmul l-as putea recomanda destul de rapid si poate ca mi-ar placea sa il mai vad. Mentionez si ca Tokyo Sonata a fost lansat in 27 Septembrie 2008, asa ca as spune ca e destul de recent. A fost lansat in SUA in 13 Mai 2009, asa ca eu probabil l-am vazut cam pe acolo.

So, Tokyo Sonata este un film destul de bun si il recomand mai ales persoanelor carora le place Japonia si cultura japoneza.

Martisor - Ion Pillat


Martisor
                          Ion Pillat


Privesti de pe poteca ce urca-n deal la noi,
Din zbor intaia barza cum cade pe zavoi.

Vezi trenul care intra incet de tot in gara
Si omul care sapa, plugul care ara.

A nins cu nea de floare pe prunii din livezi
Si muntii de la Rucar cu iarna lor ii vezi

Auzi pe sub podgorii un caine care latra
Te simti legat de toate - nu poti urni o piatra.

Aceste lucruri simple ce vesnice iti sunt!
Ce sfanta bucurie descoperi pe pamant.

Ce limpede te cheama un cuc: o data, doua -
De fiecare data ti-e inima mai noua.

De fiecare data mai trainic te unesti
Cu farmecul acestor privelisti campenesti

In gara, iata trenul a inceput sa se miste.
Toti pomii ninsi, pe dealuri ii flutura batiste.

Galgaitor, din iarba un sipot s-a trezit
In tine si prin ramuri e cerul limpezit.

Ce rasete, ce chiot pe drumurile viei -
Pe unde-au mers parintii iti duci si tu copiii.

O noua viata astazi de viata veche legi,
Dau muguri pretutindeni din vestedele crengi.

Cu apa ei lumina ti-a botezat campia.
Ce pace e pe omul in alb ce sapa via,

Pe barza ce se duce pe Arges tot in sus,
Pe-adancul rost al vietii la care te-ai supus.

... Ca noi.

Am o colega... Este, sau era, genul de tipa care isi vedea de treaba. Invata, nu intra in conflicte. Ba chiar o admiram pentru ca nu se lasa prinsa in tot felul de glumite, una mai idioata decat alta, si in tot fel de activitati mai mult sau mai putin prostesti. M-am prins la un moment dat, ajungand sa o cunosc mai bine, ca e si ipocrita. Se crede superioara. Chiar era. A avut parte de toate conditiile necesare, sa invete la o scoala buna, sa ii fie predate unele chestii chiar de parintii ei si sa isi permita cam orice vroia, excursii, gadgeturi si alte chestiute din astea.

O detestam pentru ipocrizia ei, pentru faptul ca nu acorda niciun fel de credit unei alte persoane, pentru faptul ca era apreciata mai mult decat merita, pentru faptul ca promitea lucruri si nu se tinea de cuvant, pentru faptul ca se folosea de imaginea creata si de pozitia parintilor ei pentru a face ce vrea, pentru faptul ca se invartea in cercuri poate mai selecte, pentru faptul ca isi permitea si stia o multime de lucruri pe care noi, ceilalti, nu le puteam avea. Si totusi, o admiram.

Usor, usor, s-a schimbat. Si eu nu o mai admir. Si-a pierdut unicitatea, si-a pierdut acea sclipire care o facea diferita, acea sclipite care te facea sa o privesti cu invidie si cu o dorinta de a fi ca ea, de a te apropia de ea si de a invata cate ceva de la ea. S-a schimbat si acum mai poate fi privita doar asa cum este privita o persoana superficiala. Poate fi privita doar cu amuzament, te amuzi de ceea ce face. Nu mai este urma de invidie.

Uneori, nu cu mult inainte sa observ aceasta schimbare, observam in privirea ei acea dorinta de a fi ca altele. Ca acelea care isi pun pe fata o tona de fond de ten, care se imbraca in haine cu paiete, care rad zgomotos si rareori spun ceva inteligent. De ce?

Poate ca nu as fi realizat asta asa de bine daca nu ar fi spus cineva 'nu erai asa, ca noi'.

De ce ar vrea cineva sa fie ca restul? Sa se confunde cu oricare alta persoana de pe strada? Acea ipocrizie, abuzul mult mai mare de pozitia parintilor ei si ce am mai enumerat, sunt prezente. Si eu nu o detest. De ce as face-o? La urma urmei, e doar o persoana ca oricare alta, fara niciun fel de sclipire.


We ♥ it

So yeah, vreau sa imi fac reclama. Lol! The thing is, mi-am facut cont pe un site dragut, numit We Heart It. Situl este destul de simpatic si probabil sunt unele asemanari cu tumblr.

Nu am cont pe tumblr si nici nu vreau, dar din cate am inteles, pe tumblr fiecare isi face cont si posteaza diverse imagini. De fapt, le reposteaza, ceea ce e asemanator cu ce se face pe WHI. Si daca am mai inteles bine, aceasta se face printr-un buton al tumblr de genul like-ului sau share de la facebook. Daca nu e asa, feel free to correct me. La We Heart It e  diferit. Se poate descarca un buton pentru browser si cu ajutorul butonului sa postezi imagini de pe orice site pe WHI. As asemana situl cu un forum, fiecare are un cont, dar toate posturile sunt acolo, pe We Heart It, nu sunt rasfirate ca la tumblr. Dunno, mie mi se pare mai dragut asa.

Also, pe We Heart It, iti poti face seturi de imagini. Dai un nume setului si postezi imaginile potrivite in acel set.

Anyway, mie imi place situl si da, probabil explicatiile mele sunt total neinteles. I'm not good at it. Visit the site, maybe you'll like it.

and Bloggin'

So, mi-am facut cont pe un site, unul pe care am dat de o micuta neplacere, asa ca am trimis un mail adminilor. Mi s-a raspuns rapid la mail, am mai trimis unul, mi s-a raspuns de asemenea, dar aici este partea cel putin interesanta. In mail mi se spune ca se pare ca una dintre optiunile sitului nu se poate folosi pe, desigur, blogspot. 

Am intrat la intrebari frecvente pentru a cauta acel help centre si poate sa le spun celor de la Blogger de acea neplacere, dar si de comentarii. Am dat de help centre, doar ca mi se deschidea pagina de - care sa fie oare? - intrebari frecvente. Am mai dat click pe vreo doua linkuri, dar se deschidea aceeasi pagina.

Okay, am zis sa caut pe Google help centre si da, l-am gasit. De acolo am intrat pe la cateva chestii ca sa pot sa postez si eu ceva. (Reporting a bug > Comments/Backlinks > Known Issues with Comments >  Report your issue here > Post a question). Mi-am scris username-ul (Ayase), am dat si accept la terms of service si privacy policy, dar se pare ca username-ul nu il pot folosi, el fiind deja folosit de alt user. Okay, deja spusesm ca pe altundeva nu mai intru ca sa postez chestia asta, dar am mai vizitat Known Issues with Comments si pe acolo era un link. Pe linkul respectiv, am dat de asta:
We're investigating reports of users not being able to comment on IE8/9 from the embedded form. We hope to have a fix out shortly, but in the meantime we encourage admins to switch to either the full-page or pop-up forms which should be working without issue.

Thanks for your patience, and we'll make sure to update this post as soon as we have more info.
So, pe romana, stafful Blogger stie de chestia cu comentariile si cica le rezolva si fac ei asta din 6 octombrie 2011, data la care a fost postat ce am scris in quote. Okay, dar ei stiu ca problema e la Internet Explorer, variantele opt si noua, asa ca mi-am zis eu, citind si alte posturi de acolo, sa intru pe un link si sa la spun ca si la Mozilla si alte browsere este problema. Mozilla Firefox, nu specificasem. Linkul l-am luat de pe aici:
Today, we became aware of a bug affecting Blogger's comment feature. Within four hours of identifying the bug, we began to roll out a fix to all users affected. We take Blogger issues very seriously, and sincerely apologize for any inconvenience caused. The bug has been fixed; if you're still experiencing problems, please post details in our Help Forum.
Postul este din data de 1 mai 2009. Am dat click pe linkul respectiv si dau de chestia asta:
Nu puteţi să vizualizaţi conţinutul grupului sau să participaţi la acest grup, deoarece nu sunteţi un membru în momentul de faţă.  Puteţi deveni membru numai pe bază de invitaţie.
Trebuie să fiţi membru al acestui grup pentru a-i citi arhiva.
Acest grup este doar pentru invitaţi, astfel încât nu vă puteţi înscrie. Cu toate acestea, puteţi contacta proprietarul.
Am dat click si pe linkul acela ca sa contactez proprietarul si dau de:  
Ne pare rău...  

Nu aveţi suficiente drepturi pentru a vedea această pagină.  
Vă rugăm să reveniţi la pagina principală.
Chestia asta mi se pare... minunata. Cred ca astia de la Blogger s-au plictisit si nu mai au chef sa se ocupe de platforma.

Si parca pana sa se faca acel update, totul mergea cat de cat bine. Zau ca mi se pare tipic romanesc, desi nu cred ca Blogger este creat de un roman. Nu stiu cine i-a pus bazele si nici nu ma prea intereseaza, dar tot oarecum amuzant e.


Bloggin'

Blogger cred ca are ceva cu mine sau cu Mozilla sau nu stiu cu ce, dar merge cam cum are chef. Nu pot sa las comentarii pe alte bloguri, exceptie facand cele care au fereastra de comentarii de tip pop-up, asa cum am pus si pe blogurile mele. 

Desigur, am incercat diverse chestii, am facut asa cum ma sfatuise Xaara Novack intr-un comment, un alt blog, un alt mail, am importat tema si postarile, dar nu s-au mutat toate comentariile de la postari si tot nu puteam sa comentez, asa ca am sters blogul. Mozilla imi mai dadea si ceva erori, asa ca am incercat cu un alte browsere, Safari si Opera. Safari a mers okay, dar a inceput sa se blocheze, asa ca am incercat si cu Opera care, la fel, a mers okay, dar a inceput sa se blocheze, afectandu-mi si Mozilla care si-a cam revenit, probabil de la updates or smth. Blogger se comporta okay pe Safari si Opera (parca pe Safari nu prea, nu mai stiu), dar chestia e ca nu imi plac cele doua browsere. Nu au toate optiunile pe care le are Mozilla si cam au tendinta sa nu functioneze prea bine.

Intrasem si pe la o postare de-a mea pe blog, cu Mozilla, si la postarea respectiva sunt okay toate butoanele de editare, butoane pe care nu le prea am pe la alte postari, si functioneaza bine. Am cautat si un help centre sau ceva la Blogger sa le trimit un mail, poate se rezolva, dar nu am gasit. Probabil nici nu am cautat prea bine.

Oricum, am incercat si Wordpress-ul. Am facut cateva bloguri pe acolo, asa, sa vad cum se comporta, dar si sa scriu cate ceva. Trebuie sa recunosc si ca nu mi-a prea placut panoul de control si nici nu aveam rabdare sa ma obisnuiesc cu el, dar am hotarat sa mai fac un blog pe care sa scriu diverse informatii, in special despre Asia. Blogul este Irresistible Dreams si suntem doua autoare, Selefty (kissu) si eu.

Well, desi am facut un blog pe Wordpress, pe care vreau sa scriu, il vreau si pe acesta, pe Blogger. M-am obisnuit cu el si imi place.

Si facand o comparatie intre cele cele doua, la Blogger imi place ca pot sa fac tema aproximativ cum vreau eu, la Wordpress e mai greu. Acolo pot sa pun o tema si eventual sa ii modific fundalul sau bannerul. La Blogger pot sa modific culorile linkurilor, textului, aspectul paginii, daca am widget acolo si acolo, pe cand la Wordpress culorile nu se pot modifica si nici aspectul paginii. De asemenea, sunt unele widgeturi fixe si ca sa le scoti trebuie, totusi, sa pui ceva acolo, un alt widget. Bine, nici nu am verificat fiecare tema, dar oricum, nu imi prea place. Pe Irresistible Dreams am pus o tema careia ii pot modifica fundalul si bannerul, dar care are si unele optiuni mai micute si pe care ma bucur ca le am pe acolo. 

Panoul de control de la Wordpress parca e ceva mai complicat decat cel de la Blogger, cel putin la unele optiuni, dar trebuie sa recunosc ca este ceva mai bun. Cel putin din punctul meu de vedere. M-am si obisnuit cu setarile si optiunile, asa ca mi se pare okay. 

Mai este ceva. Imi place mai mult casuta de postare de la Wordpress. Sunt mai multe optiuni pe acolo si sunt chiar dragute.

And as a side note, nu imi place noua interfata Blogger.

Hugs!