Mici obsesii muzicale

În ultima perioada am tot căutat formații japoneze în încercarea de a-mi mări playlistul. Făcând asta m-am ales cu câteva melodii pe care momentan vreau să le ascult cât mai mult, cam până nu voi mai vrea să aud de ele. Cred că toată lumea știe senzația.

Una dintre aceste melodii care îmi place foarte mult este Glass Skin de la Dir en Grey. Bine, melodia asta nu e chiar recenta, dar nu o știam până nu mi-a zis cineva de ea. Cred că sunt câteva luni bune de când mi s-a pus pata pe Glass Skin, să nu mai zic ca Dir en Grey este o formație foarte bună. Ar trebui să ascult mai mult.

O a doua obsesie este Charon de la Spiv States. Melodia asta îmi dă o stare de bine, cumva mă face să zâmbesc și îmi place foarte mult partea de la minutul 3:17. Nu știam de formație până să nu dau de ea întâmplător pe youtube, dar bine că am făcut-o. De la Spiv States îmi mai place si melodia Flavor, dar recomand cât mai multe.

Următoarea mea micuță obsesie este melodia Rain Delay de la OZ. Din toate melodiile formației, cele pe care le-am ascultat, în aceasta cred că îmi place cel mai mult vocea solistului, Natsuki cum tocmai am aflat că se numește. Nu am căutat prea multe informații despre aceste formații încă, deocamdată mă bucur de melodiile lor.

Cum poate că o parte dintre voi știți deja, Takeru de la SuG a lansat un single. Cred că este primul și cu ocazia asta a devenit și micuța mea obsesie. Melodia este I 狂 U/浮気 și trebuie să recunosc că am fost plăcut surprinsă să îl văd pe Takeru dansând așa. Desigur, în melodiile de la SuG nu l-am putut vedea făcând asta.

O altă formație de care am dat este Awoi, iar melodia care mă obsedează pe mine puțin este Abelcain. Vocea lui Otogi, vocalistul formației cum tocmai m-a informat netul, îmi place mult la începutul melodiei. De fapt vocea lui îmi place pe tot parcursul melodiei. Îmi place partea aia? Da, așa.

Desigur că mai am câteva obsesii, dar celelalte sunt mai multe melodii, poate chiar albume întregi de la alte formații, așa că nu le scriu pe toate pe aici. Sper să vă placă formațiile și melodiile postate pe aici, am pus la fiecare melodie și câte un link de pe youtube. Audiție plăcută!

Hugs!

Cherry na Teacher

Am întârziat puțin cu acest post, trebuia postat sâmbătă, dar cum nu am avut net vreo două zile, uite-l acum. Desigur că după ăsta vine și cel pe ziua de azi, nu încalc eu înțelegerea făcută cu mine însămi.

Cum stau eu așa mult pe tumblr, mai văd câte o manga yaoi care îmi face cu ochiul. În general scan-uri, eventual cu numele și autorul mangăi la tags. Cherry na Teacher e una dintre aceste manga pe care le-am găsit astfel pe tumblr. De obicei trebuie să văd mai mult de doua scan-uri ca să hotărăsc să văd ce e cu ea și mă convinge ori grafica, ori o replică drăguță.

Cherry na Teacher m-a băgat puțin în ceață la primele pagini. Din scans și după titlu, am dedus că este vorba despre o legătură dintre un profesor și elev ca în multe alte manga de gen, dar nu. Aici avem de-a face cu doi profesori, amândoi la fel de simpatici.

Fujishima își dezvăluie iubirea față de Kotani, care la început nu prea știe ce să facă. În luarea unei decizii este ajutat de alcool, dar povestea nu se termină aici. Fujishima își cunoaște bine sentimentele și este hotărât să facă ceea ce trebuie. Cum reacționeză Kotani la toate astea rămâne să descoperiți voi.

Mie mi-a plăcut mult Cherry na Teacher, parcă tot mai mult pe măsura ce lecturam. La o anumită scenă personajele m-au făcut să îmi pun și câteva întrebări, dar enigma a fost soluționată pe parcurs. Am senzația că sunt atâtea de spus despre această manga și nu reușesc. Cred că cel mai bine e să citiți voi.

Că tot am zis de grafica, da, grafica este de zece. Nu am rămas deloc indiferentă la felul în care arată Kotani ud sau la părul atât de simpatic al lui Fujishima. Sigur veți găsi și voi câte ceva care să vă placă în această manga.

Lectură plăcută!

Kirepapa

Tocmai am revizionat Kirepapa, OVA yaoi în două părți. Prima oară când am văzut această OVA a fost din greșeală, cred. Parcă voiam să găsesc altceva. Atunci mi-a plăcut mult, dar acum cred că mi-a plăcut și mai mult. Mi-a dat o dispoziție incredibil de bună. 

Chisato este un tată de treizeci și șapte de ani, dar care pare mai degrabă să aibă optsprezece ani. Este determinat să alunge pe oricine se apropie de fiul lui de cincisprezece ani, Riju, și reușeste de aproape fiecare dată. Le zâmbește cald amicilor lui Riju atunci când le servește băutură cu laxative, dar pe Shunsuke, cel mai bun prieten al lui Riju, nu îl poate păcăli.

Chisato este convins că toți, sau marea majoritate, a persoanelor care se apropie de fiul lui vor să îi facă acestuia avansuri și să profite de el. Desigur că totul este doar în mintea lui de părinte mult prea protector, dar atunci Shunsuke de ce nu este intimidat de tatăl amicului său? Poate că Shunsuke nu vrea să profite de el. Vă las pe voi să aflați care îi sunt intențiile.

În cea de-a doua parte lucrurile evoluează puțin. Apar personaje noi, rudele lui Chisato si Riju, și o nouă bătaie de cap pentru Chisato. Sau mai multe. Aici nu vă mai spun nimic, s-ar putea să vă dau câteva spoilere dacă fac asta și nu vreau.

Ca și Gakuen Heaven, Kirepapa m-a amuzat mult. Am râs la propriu și m-am topit la unele scene. Avem parte și de ceva seriozitate, poate nu foarte multă și nu foarte profundă, dar ceva îmi spune că nu era chiar asta ideea centrală a OVA-ului oricum.

Overall, vă recomand Kirepapa, grafica este foarte aproape de zece pentru mine, mi-au plăcut și personajele și am dat probabil de replica mea favorită din toate animeurile văzute.

Vizionare plăcută!

Japanese wallpapers



                                                                                                                                                         A, B, C.

Ce facem când nu ne place ceva?

Nu sunt foarte sigură despre ce vreau să scriu în postul de azi, dar cred că tumblr mi-a dat o idee, indirect. 

Nu am foarte mare toleranță la persoanele care nu fac altceva decât să se plângă. Am dat unfriend, unfollow, delete și tot ce se poate da pentru lucruri din astea. Înțeleg că unor persoane nu le merge totul bine, că au probleme și simt nevoia să se descarce. Uneori intru în dicuție cu acele persoane, încerc să le ridic moralul și uneori chiar reușesc să le fac să zâmbească, iar asta se simte bine, dar atunci când cineva exagerează, se plânge de trei ori pe zi de cât de nedrepți îi sunt părinții, de cât de multă nevoie are de bani, atenție și tot ce se poate, iar printre ele se ia de toată lumea care are o părere diferită sau tună și fulgeră când cineva încearcă să îi explice ce a greșit, nu mai ține. La mine cel puțin.

Luând-o din altă perspectivă, din punctul meu de vedere lucrurile stau foarte simplu. Nu îți place ceva, schimbă acel ceva. Te deranjează o persoană online, există block, delete și alte butoane utile. Te deranjează o persoană în viața reală, vorbește cu ea, spune-i exact ce nu merge, move out, găsește pe cineva cu care să vorbești, începe tot felul de mici proiecte pe cont propriu, scrie pe blog, citește o carte, vezi un film, vezi un anime, citește o manga, ieși afară și plimbă-te, fotografiază, desenează, orice. Nu ești mulțumit de tine însuți, la fel ca mai sus, fă ceva care îți poate da satisfacție, care te poate face să te simți mai bine.

Nu consider că sunt în măsură să dau sfaturi și nici nu cred că fac asta. Mai degrabă sugerez soluții. Da, asta sună mai bine. Pur și simplu nu înțeleg fenomenul ăsta de a te plânge, eu de fiecare dată când spun că am ceva de făcut, dar mi-e prea lene, mă simt vinovată și nemulțumită de mine însămi.

Acum am senzația că mă plâng eu de lucrurile astea, dar dacă nu găsesc un subiect mai bun în următoarele zece minute, this stuff gets posted. 
 
Hugs!

Gakuen Heaven

După o perioadă de câteva luni în care nu am mai văzut niciun anime, am hotărât să vizionez Gakuen Heaven, unul dintre animeurile deja aflate pe to watch list. La această revedere a mea cu animeurile am avut senzația că le redescopăr și cred că într-o anumită măsură chiar am făcut asta. Am acum o poftă mare de a viziona cât mai multe, de a citi manga și de a vedea filme. Problema e că nu le pot face pe toate simultan. 

Gakuen Heaven m-a surprins puțin. Plotul este mai dezvoltat decât mă așteptam, sau mai bine zis s-au întâmplat lucruri la care nu mă așteptam. Cred că am mai zis pe aici, sau în altă parte, cât de mult îmi place mie să fiu surprinsă. Orice aș vedea sau citi, mă cucerește de la primul lucru neașteptat.

Mi-au plăcut toate personajele, cred că s-a pus suficient accent pe fiecare și relațiile dintre ele au fost conturate destul de bine. Unul dintre personajele centrale ale animeului este Keita Ito, un adolescent care a fost admis la Bell Liberty Academy. În BL, cum este prescurtat numele academiei, sunt admiși doar studenții care au anumite talente, care sunt foarte buni într-un domeniu. Unul dintre studenții din academie este un foarte bun arcaș, un altul este pictor, altul are calitați foarte bune de lider, fiecare are ceva care îl face să iasă în evidență. Keita pe de altă parte nu are niciun talent. Pe parcursul animeului el încearca să își dea seama de ce a fost admis în această academie.

Ce este cu celălalt personaj central al animeului și cine este, vă las pe voi să aflați. Vă las să aflați și dacă Keita are vreun talent. Cu siguranță nu a fost admis la Bell Liberty Academy fără un motiv întemeiat.

Animeul este și amuzant. M-a făcut să mă simt bine urmărind personajele și m-a prins de la primul episod. Cred că cel mai bine a contribuit la asta modul în care sunt individualizate personajele.

Cam atât vă spun referitor la acest anime. Sper să vă placă și să vă amuze cel puțin la fel de mult cum mi-a plăcut și m-a amuzat pe mine. Vizionare placută!

Compromis cu mine

Pentru că tot vreau să scriu pe blog, dar nu reușesc, am hotărât să fac un mic compromis. Mi-am propus tot felul de lucruri, m-am gandit la metode care să mă motiveze, dar nu a mers niciuna. Dacă scriu pe blog acest post, am considerabil mai multe șanse să scriu și altceva. Oh, și imaginea nu prea are legătură cu postul ăsta.

Așadar, vreau să scriu câte ceva zilnic. Dacă nu scriu într-o zi, postul se adaugă celui de ziua următoare. Sper totuși să nu vin cu șapte postări într-o zi. Dacă o perioadă nu pot sa scriu din diverse motive și nu anunț pe blog acest lucru, toate postările se adună pentru a fi scrise și postate când pot să fac asta. Dacă anunț, pot spune că sunt safe.

Câte un post pe zi mi se pare puțin cam mult după lunga perioadă în care nu am mai scris nimic, dar cum varianta cu două sau trei postări pe săptămână nu a dat roade și metoda asta m-ar face pe mine să scriu, să vin cu lucruri noi și poaaaate să îmi așez cuvintele mai bine, cred că e cea mai bună. 

Yeah, acesta e postul pe ziua de azi. Aș vrea, de asemenea, să am postări destul de consistente, nu doar două cuvinte aruncate acolo, să fie. Sper să am și destul de multe lucruri despre care să vorbesc. Voi încerca să fac chestia asta să meargă și chiar mă simt destul de excited. Wish me luck!

Și tocmai am văzut că aceasta este postarea cu numărul 100!! Wow!

Hugs!

What did Unicorn-chan do lately?

Nota. This stuff I just wrote is crap, but I'll post it anyway.

Introducere. Nici nu cred că mai știu cum să scriu pe blog. Am absentat destul de mult. De fapt, în ultima perioadă am avut câte o revelație sporadică și am mai pus câte ceva pe blog, puțin, foarte puțin. S-ar putea ca diacriticele mele să nu fie chiar la locul lor, nici pe astea nu le-am mai folosit de mult. S-ar putea să nu fie nici afișate corect pe browserele voastre, dacă e cazul, pliz tell me.

Cuprins. Mai știți cât de împotriva tumblr eram eu? Ei bine, acum sunt la 180 de grade de partea cealaltă. Ușor, ușor, am înlocuit facebook-ul cu tumblr. Motivele poate că nu sunt foarte greu de ghicit. Facând o comparație între cele două platforme, tumblr e mult mai amuzant, mă binedispune și aflu destul de multe lucruri interesante. Asta pe lângă fotografiile și picturile care mă lasă uneori cu gura căscată de uimire. 

Facebook, pe de altă parte, îmi face peri albi. Nici nu știu câte persoane am blocat pe pagina de home (sunt recunoscătoare pentru opțiunea asta) pentru a nu mai vedea de câte ori pe zi mănâncă (ca să nu zic ce fac și după), să nu mai văd textele de „dragoste”, attention whores și câte și mai câte. Am mai dat și unfriend, dar nu-mi vine nici să păstrez doar șapte prieteni în listă. Zilele astea am intrat să mai socializez, dar când am văzut iar minunățiile de pe pagina de home, am hotărât să mai fac o pauza de la facebook. Mă gândeam că aș șterge contul, dar mă împiedică unele grupuri, school related.

In altă dezordine de idei, cum a fost vara voastră? A mea a fost așa și așa. A trebuit să mă plimb juma' de vară și apoi să-mi stric nervii. Partea a doua e încă în desfășurare. Dar nu e așa de rău, everyone is fine, haha.

Concluzie. A cui concluzie?

Sunt atât de lipsită de chef și asta se observă probabil din ce am tot aberat eu pe aici. Măcar încerc, poate-mi revin și poate reușesc să mai scriu câte ceva pe aici, poate și mai decent. Ar trebui să mă mobilizez și să fac iar lucruri care știu că mi-ar face plăcere.

PS. I'm a unicorn.

ハグ!

Frustrări

a w e s o m e a r t . n e t
E așa de frustrant și de enervant când vrei să spui ceva, dar nu o faci. Și nu o faci pentru că știi că oricum nu te va băga nimeni în seamă, pentru că ți-e teamă că ai putea răni pe cineva, pentru că oricum nu spui nimic important.

Și e cu atât mai frustrant cu cât simți că nu mai poți, că mai ai puțin și lași totul afară, spui tot ce ai de spus. Și știi, știi că nu te vei face înțeles. Știi că nu le va păsa, știi că nu va fi așa cum vrei tu. Și de ce ar fi? Doar e vina ta că ai tăcut până acum.

Sau, mai știi cum e atunci când vrei atât de mult să faci ceva, dar nu o faci pentru că s-ar putea să nu îi convină cuiva? Și știi care e partea amuzantă? Tu nu îi cunoști pe oamenii ăia, ei nu au habar cine ești tu! Bravo, mă, ești idiot! Stai așa că îți scriu acum diploma și poți să ți-o pui în funte, să știe toată lumea. 

Haha, mă apucă răsul! Mai știi cum e să fii liber? Fraiere, habar n-ai. Ai uitat. Ce ai mai uitat? Ai uitat și cum să faci ceva de capul tău, că așa îți arde ție. Ce bine ar fi să nu ții cont de nimeni, nu-i așa? Mai știi când erai așa? Îți amintești? Sigur că nu, erai copil. 

Asculți muzică? Ce asculți? Sună bine? Da, sună bine, orice care te rupe de realitate, care îți îngăduie să fii doar tu cu tine, sună bine. Când asculți muzică? Oricând tot altceva e prea mult, nu-i așa? Am observat că în ultima perioadă asculți mai mult muzică. Foarte mult. 

Mi-e teamă. Pentru tine. Hai, lasă muzica, lasă totul, lasă-i pe ei și hai cu mine. Doar tu și eu, ca o singură ființă. Promit să-ți fiu suflet dacă tu îmi ești trup. Știu că e acolo, undeva în tine, o voce care îți șoptește să mă urmezi. Ce se poate întâmpla rău? Știi că eu nu te-aș lăsa singur, știi asta fără să fie nevoie să spun eu ceva. Uită-te la mine, privește-mă, fii atent! Ce vezi? Te vezi pe tine. Și atunci mai este loc de îndoială? Fă așa cum zic eu și știi că îți va fi bine. Poți să dai vina pe mine după, nu mă supăr. 

Plângi? De ce plângi? Ți-e frică? De ce ești așa de încăpățânat? Cui îi va mai păsa odata ce plecăm de aici? Nu plânge, dragule. Oricum nu ai pe nimeni, cui i-ar păsa? Hai, șterge lacrimile alea și zâmbește, ești frumos când zâmbești. Ia oglinda aia. Ești frumos oricum, dar lasă, nu plânge. Ei? Vezi? Ți-am zis eu că ești mai frumos când zâmbești.

Ai observat că ochii noștri au aceeași culoare? Dar uite, și pielea parcă e la fel. Părul nu, refuz să cred că e la fel. Cum de ce? Trebuie să fie o diferență între noi, nu? Înălțimea am exclus-o de mult. Ia dă-mi mâna. Vai, am mâna cât a ta. Ce e asta? Haha! Să fie și părul la fel? Vino mai aproape. Uite! Aceeași nuanță. Ei, acum ce mai zici? Îmi dai mâna și plecăm de aici? Ce faci? Vrei să plângi iar? Nu te las. 

Hai, stai în pat cu mine. Hai să stăm doar așa, îmi place. Nu folosești parfum și ai pielea fină. Îmi place și când mă îmbrățișezi, ai mâini mai puternice decât ale mele. Vezi? Tot sunt câteva diferențe între noi. Normal că sunt, doar eu sunt sufletul tău și tu ești trupul meu. Îmbrățișează-mă.

Ce spui? Trebuie să faci ceva? Bine atunci, te las să faci, dar după nu mai ai nicio scuză. După aceea, vorbește cu prietenii tăi, spune-le cât de fericit ești. Știu că vei fi fericit. Și eu voi fi, mă voi bucura pentru tine.

Ai dreptate, nu e așa. Eu nu sunt sufletul tău și tu nu ești trupul meu. Suntem aceeași ființă, suntem eu. Nu e ciudat? E foarte ciudat. Și dacă noi suntem eu, atunci, eu vorbesc cu mine? Cum vine asta? Dar suntem atât de diferiți, tu ești atât de prostuț! Nu mai înțeleg nimic. Cum vine asta? Tu știi? Ce zici? Of, fie, hai, nu te mai stresa, oricum e bine, suntem amândoi, împreuna. Și frustrările astea pleacă și rămânem doar noi, e bine. Ramanem doar... Eu.

Versatile Blogger Award

Am primit al doilea meu premiu pe blog! Mulțumesc Xaarei Novack pentru premiu și cu ocazia asta vă recomand cel de-al doilea blog al ei care vă spun sigur că vă va placea. Eu una cel puțin vizitez toate blogurile Xaarei știind că de fiecare dată voi găsi lucruri frumoase și interesante.

Și acum să vedem ce lucruri mai împart pe aici, de data asta doar șapte lucruri despre mine.

01. Am câteva postări deja scrise de mult, dar nu am mai reușit să apăs Publicați ăla. Cred că sunt totuși puțin cam pretențioasă cu postările mele.

02. Am vrut să fac câteva modificări pe tumblr, să îmi schimb blogul principal, dar după ce am făcut un altul și am descoperit că nu pot să șterg blogul principal ca să rămână următorul, ci se șterg toate, am hotârât să îl păstrez și să îi schimb ”tematica”, plus link-ul. Toate celelalte tumblr-uri despre care am scris pe aici și ale căror link-uri sunt sub banner, sunt tot pe acolo.

03. Nu am mai dat pe blog de ceva vreme. Totuși, am citit destul de mult din ce s-a scris pe alte bloguri, dar fără să las comentarii. De obicei nu știu ce să spun și mă repet, ceea ce e ușor enervant pentru mine, dar cred că și pentru ceilalți.

04. Și sunt lucruri pe care vreau să le fac, pot să le fac, am idei să le fac, dar sunt mult prea comodă, ca să nu folosesc un alt cuvânt.

05. Tocmai am făcut ceva modificări pe blog și deși nu am modificat prea mult, s-ar putea să arate puțin ciudat pe unele rezoluții. Srry about that.

06. Nu-mi place atunci când cineva își modifică adresa blogului sau renunță la el și nu îi anunță pe cei care urmăresc blogul. La partea cu adresa e neplăcut și pentru ei, pierd followeri, la partea cu renunțarea la blog mi se pare chiar trist dintr-un motiv sau altul, sau asta e pentru că îmi place mie așa de mult blogul meu, deși nu postez prea des, așa cum poate că aș vrea.

07. Se pare că am luat puțin ideea Xaarei de a scrie lucruri care au legătură cu blogul. Asta e din cauză că mi-a plăcut mult ce a scris ea, mi s-a transmis și mie.

Pentru a da premiul mai departe se porocedează așa -
01. Mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat.
02. Include link-ul către blogul respectiv.
03. Selectează 15 blogărițe pe care le-ai descoperit recent sau pe care le urmărești constant.
04. Lasă link la ultima lor postare pentru a le anunța.
05. Spune-i persoanei care te-a nominalizat 7 lucruri despre tine.

Nu prea am de unde cincisprezece blogărițe, dar să vedem pe cine găsesc. Abby, Raven și Addicted.

Hugs!

Salată de paste

Înainte să spun cum se poate găti o salată de paste, varianta făcută de mine, menţionez că nu voi pune fotografii din simplul motiv că nu pot sa pun pozele pe pc. Oricum, lăsând asta, reţeta următoare este destul de simplu de făcut şi nu durează prea mult.

Ingrediente ~
~ 150 grame paste (eu am folosit paste penne)
~ o ceapă mică
~ 100 grame şuncă de pui
~ 100 grame boabe de porumb la conservă
~ maioneză
~ pătrunjel

Ingredientele sunt cam aproximate. Din tot ce am cumpărat am folosit cam jumătate. 

Modul de preparare este foarte simplu. Se fierb pastele conform indicaţiilor de pe ambalaj, se scurg de apă şi se lasă la răcit. Cât timp se răcesc pastele, punem un ou la fiert, pentru maioneză, tăiem ceapa cuburi sau julien, după preferinţe, şi o punem în vasul în care vom adăuga mai târziu toate ingredientele. Şunca de pui o tăiem de asemenea cuburi şi o punem peste ceapă. Scurgem bine de apă boabele de porumb şi le adăugăm celorlalte.

Recomand să se folosească maioneză făcută de voi. Dacă este vreun fel de maioneză care mi se pare mai rea decât cea tăiată, atunci cu siguranţă e maioneza cumpărată. Plus că la salată se poate adăuga şi albuşul de ou fiert (sau să îl mâncaţi cu maioneză).

Până terminăm de făcut maioneza, pastele sunt probabil răcite, aşa că nu mai rămâne decât să le adaugăm celorlalte ingrediente şi să amestecăm. Pentru un plus de culoare adăugăm pătrunjelul. Nu ştiu voi, dar mie îmi place să văd ceva verdeaţă în mâncare.

Reţeta asta are o mulţime de variaţii, astfel, putem înlocui şunca de pui cu piept de pui sau oricare alt fel de carne care ne place, gătită după caz, putem renunţa la unele ingrediente enumerate de mine sau putem să adăugăm roşii, castraveţi, ardei roşu, mazăre, măsline şi cam orice ne place.

Poftă bună!

Personalitate multilingvă

Nu ştiu dacă ar trebui să las titlul în engleză, Multiple Personality Disorder, sau nu. Îl las deocamdată aşa, în română, inspirându-mă puţin de la un alt titlu, şi trec la subiect.

Probabil că majoritatea persoanelor vorbitoare de două sau mai multe limbi străine au observat faptul că pot spune mai uşor unele lucruri şi acţionează diferit în una dintre cele două sau mai multe limbi, dar poate că nu şi-au pus problema de ce se întâmplă asta. Ei bine, nici eu nu mi-am pus problema până nu mi-a zis o prietenă de această afecţiune (deşi afecţiune nu ştiu dacă e cel mai potrivit cuvânt, eu una nu văd nimic rău în asta)

În cazul meu este limba engleză, limbă în care îmi pot exprima mai bine sentimentele şi ideile, dorinţele şi alte lucruri asemănătoare.

Conform unui articol pe care l-am citit pe net, cu cât vorbeşti mai multe limbi străine, cu atât ai mai multe personalităţi (doar e multiplă, d'oh!). Fiecare personalitate intervine atunci când foloseşti una dintre limbi. Comportamentul se poate schimba, unele gesturi, tonalitatea vocii (chestia asta chiar am observat-o la unii dintre profesorii mei), agresivitatea în sensul că în una dintre limbi se poate adopta un limbaj mai colorat, dar în niciun caz nu se modifică principiile.
Poate că vorbind într-o limbă străină unii dintre noi să ne simţim mai siguri şi de aceea se pot exprima mai liber unele lucruri. Totuşi, asta nu e o caracteristică generală, nu toată lumea se simte mai liber să spună orice vrea într-o limbă străină decât în limba maternă. Şi atunci ce provoacă acestă schimbare a personalităţii?

Tot în unul dintre articolele pe care le-am citit, pe lexiophiles, se punea un oarecare accent şi pe cultura unei anumite ţări. De exemplu, elevii care învaţă o limbă la şcoală fără a avea niciun contact cu un vorbitor nativ şi fără a se interesa de cultura unei ţări a cărei limbă o învaţă, au mai puţine şanse ca această personalitate multiplă să se manifeste, sau nu se manifestă atât de accentuat, decât persoanele care studiază şi cultura sau locuiesc în ţara respectivă, unde se vorbeşte limba pe care o învaţă.

Mie nu mi se pare un lucru rău această personalitate multiplă, cum am mai zis, mi se pare mai degrabă interesant şi cred că mi-ar plăcea să observ mai îndeaproape fenomenul. Nu cu cine ştie ce scop, dar doar aşa, de plăcerea de a face ceva interesant.

Hagu!

雛祭り

雛祭り se citeşte Hinamatsuri şi este un festival japonez, festivalul păpuşilor sau ziua fetelor.

Acest festival are loc în fiecare an pe data de 3 Martie. În această zi se obişnuieşte ca fiecare familie să aranjeze un set de păpuşi ornamentale reprezentând Împăratul şi Împărăteasa, prinţesele, muzicienii, soldaţii, toţi îmbrăcaţi în haine tradiţionale din perioada Heian.

În această perioadă, Heian, îşi are originea festivalul. Atunci oamenii credeau că păpuşile aveau puterea de a  captura spiritele rele. 雛祭り îşi are originea într-un obicei japonez vechi numit 雛流し (hina-nagashi) când păpuşi de paie erau puse în bărcuţe şi lăsate să plutească pe apă şi astfel să ia spiritele rele cu ele.

Acum oamenii sărbătoresc Nagashibina lasând aceste păpuşi să plutească pe mare şi după ce toţi spectatorii pleacă, iau păpuşile din apă şi le duc la templu pentru a le arde. În acest mod, ei se roagă pentru siguranţa copiilor.

Informaţiile le-am luat de pe wikipedia şi nu am scris chiar tot de pe acolo. Puteţi da click pe link pentru a afla mai multe lucruri. Hagu!

Avem Facebook

Adică eu şi blogul avem facebook. M-am mai gândit să fac o pagină pentru acest blog, dar cumva nu am făcut-o. Azi se pare că mi-a venit cheful să fac chestii plăcute, aşa că avem pagină pe facebook.

Am aranjat-o cât de cât, aşa că, dacă vreţi, vă place şi aveţi chef, puteţi da câte un like sau share. Mulţumesc!



Liebster Award şi Leapşa


Cum am zis în postul anterior, am primit o leapşă de la Xaara Novack. Este, de fapt, premiul Liebster şi cu ocazia asta am primit primul meu premiu pe blog. Se pare că am început destul de bine primăvara asta. Şi conform informaţiei pe care am descoperit-o, Liebster Award se acordă doar bloggerilor care au mai puţin de două sute de membri. Adică, cei care urmăresc blogul vostru.

Acum să vedem şi ce presupune Liebster Award şi leapşa pe care o scriu.

Voi spune unsprezece lucruri despre mine, voi răspunde la cele unsprezece întrebări pe care le-a pregătit Xaara Novack şi voi scrie alte unsprezece întrebări pentru persoanele cărora le dau leapşa mai departe. La fel veţi face şi voi, spuneţi unsprezece lucruri, răspundeţi la întrebările mele şi formulaţi alte unsprezece întrebări.

Aşadar, să scriem leapşa!
Unu. Cochetez puţin cu GFX-ul, dar mai am unele chestii de învăţat şi de exersat. Oricum, îmi place mult să lucrez în PS.

Doi. Îmi place Asia, în special Japonia. La un moment dat am văzut din întâmplare câteva secvenţe dintr-un anime, Inuyasha, şi am devenit curioasă. Până atunci mai văzusem câteva, dar despre care am aflat mult mai târziu că sunt animeuri. Prin animeuri am dat şi de muzica japoneză şi de unele elemente din cultura japoneză. Toate astea au reuşit să mă captiveze.

Trei. Îmi place să citesc şi aveam o perioadă când citeam destul de mult. La un moment dat am început să fiu distrasă de Internet şi nu am mai luat vreo carte în mână. De fapt, am început de ceva vreme vreo două cărţi, dar nu am reuşit să le citesc.

Patru. Îmi place mirosul cafelei, dar nu beau cafea. Am încercat de câteva ori, dar este prea amară pentru mine, chiar şi cu multe linguriţe de zahăr, aşa că prefer Cappuccino. Nu am vreun brand preferat, cel de la tonomat este perfect. Beau destul de rar, totuşi, iarna asta mai beam câte un cappuccino ca să mă încălzesc.

Cinci. Nu sunt expertă în scrierea şi vorbitul corect în limba română, dar sunt unele greşeli pe care chiar nu le pot ignora indiferent de situaţie şi nu mă pot abţine să nu corectez persoana care face greşeala respectivă.

Şase. Anotimpul meu preferat este toamna şi după el, chiar în apropiere pe lista de preferinţe cred că este primăvara. Vara şi iarna bănuiesc că sunt pur şi simplu prea la extreme pentru mine, aşa că prefer aceste două anotimpuri mai echilibrate, să le zic aşa.

Şapte. Consider că nicio firmă de telefonie mobilă nu poate să ofere un serviciu Internet suficient de bun. Am avut o experienţă neplăcută, am mai auzit păreri, am comparat unele servicii şi recomand mai bine alegerea unei firme care chiar ştie cu ce se ocupă.

Opt. Sunt o persoană mai liniştită, prefer o ieşire la un film, o cafenea sau o cofetărie şi o discuţie interesantă. Locurile zgomotoase în care trebuie să strig la persoana de lângă mine ca să mă poată auzi nu mă atrag aşa de mult, deşi aş vizita un astfel de loc, dar având şi un motiv destul de atrăgător.

Nouă. Aş vrea să reuşesc şi să vizionez mai multe filme. Nu vreau o tematică anume, agreez cam orice gen de film, mai puţin cele de acţiune pline de clişee. La genul acesta de filme mă şi deranjează puţin faptul că în aproape toate trebuie să fie câte o poveste de dragoste.

Zece. Sunt cam sâsâită. De asta engleza mea sună puţin cam ciudat. Sau poate mi se pare mie ciudat pentru că m-am înregistrat citind ceva în engleză şi m-a cam surprins. Şi profa de franceză din liceu mă punea să-i repet un cuvânt pentru că o amuza cum îl pronunţ. Dar e bine, îmi place că vorbesc aşa.

Unsprezece. Am descoperit că mă simt super bine când fac ceva util. Dacă lenevesc şi ştiu că trebuia să fac o mulţime de lucruri şi unele dintre ele chiar ştiu că mi-ar fi făcut plăcere, mă face să fiu deloc mulţumită de mine. Oricum, mai am de lucrat la chestia asta.

Şi gata cele unsprezece lucruri despre mine. A fost mai fain decât mă aşteptam. Să trecem la întrebări.

1. Care este ultima carte citita?
Ultima carte citită cred că este ori Strigătul Înăbuşit de Kenzaburō Ōe, ori Vechiul oraş imperial de Yasunari Kawabata. Aşa cum am zis, nu am mai citit de mult şi nici nu mai ştiu care e ultima citită. Chiar ar trebui să mai pun mâna pe vreo carte.
 
2. Ai avut un vis/coșmar recent? Descrie-l.
Nu pot să fac asta. Visul pe care l-am avut aseară este prea ciudat şi prea matur ca să îl pot scrie pe aici. Da, mai am vise din astea şi nu ştiu dacă e bine sau rău că nu mă plâng de asta.
 
3. Ce film horror ai recomanda?
Nici nu ştiu. Nu am vizionat chiar aşa de multe, aşa că probabil ar fi altele mai bune. Totuşi, ca să recomand unul care nu e chiar horror, e ceva mai soft, e Alone, un film tailandez destul de simpatic.
 
4. Dacă ar fi să înveți o limbă străină nouă, care ar fi aceea?
Pe lângă cea pe care o învăţ deja, aş mai adăuga la listă mai multe limbi străine, nu aş putea spune doar una. Aş vrea să ştiu italiana, rusa, portugheza, coreeana şi poate franceza, deşi nu mă prea înţeleg bine cu ea. Şi mai sunt de adăugat, dar sunt doar la stadiul de idee.
 
5. Ce fel de ciocolată îți place?
Ciocolată cu lapte, aerată. Este cea mai bună după părerea mea. Îmi mai plac şi ciocolata cu lapte, cea cu alune sau amăruie.
 
6. Ce profesor ți-a fost drag, sau îți este drag (adică ți-a dat sfaturi bune și ți-a fost alături ca model)?
Am două profesoare dragi din generală. Una dintre ele era profa mea de română şi cealaltă de istorie. Nu aş putea spune că mi-au dat sfaturi în mod direct, deşi cea de română îmi mai zicea câte ceva şi mă făcea să îi învăţ materia, şi ambele au avut un rol destul de important în alegerea liceului la care vreau sa studiez, a profilului mai exact. Oricum, probabil ele nu ştiu cam ce efect au asupra mea şi încă le apreciez mult. Sunt două persoane calde care ştiau cum să îmi atragă atenţia şi să facă predarea materiei cât mai plăcută.

7. Ai vreo fobie? 
Cred că am mai multe fobii. Am ceva ce zic că se apropie puţin de agorafobie. Nu ştiu dacă e chiar asta pentru că nu ştiu exact cum se manifestă şi s-ar putea să fie pur şi simplu modul meu de a fi, dar cam asta ar fi descrierea. O altă fobie, care chiar cred că e fobie, este referitoare la o afecţiune pe care nici nu vreau să o menţionez. Vara asta am descoperit că s-ar putea să am şi ceva acrofobie când am urcat pe o chestie şi m-am blocat, a trebuit să mă ajute cineva să cobor şi nici nu era chiar aşa de înalt. Nu ştiu dacă este din cauză că nu aveam balustradă, dar nu cred că e prima oară când am senzaţa asta când sunt la o oarecare înălţime. Oricum, aflu eu şi asta.

8. Care este cea mai amuzantă întâmplare recentă?
Asta e o întrebaere destul de grea. Nu am nu ştiu ce întâmplări amuzante, chestiile amuzante se traduc prin câte o frază spusă aiurea intenţionat sau nu şi discuţii amuzante, discuţii pe care oricum nu le prea ţin minte. Poate mai reţin unele expresii, dar nu chiar tot.

9. Care este melodia de care nu te mai poți sătura ascultând-o?
Cred ca am mai multe melodii de care nu mă pot sătura ascultându-le, deşi nu le ascult chiar aşa des. Una dintre ele e Raven Loud Speeeaker interpretată de Nightmare, alta e Filth in the Beauty cântată de the GazettE şi melodia Sober cântată de Pink. Mai sunt câteva melodii de adăugat, dar le las doar pe astea.
 
10. Un motto care-ți place?
If you want something done right, do it yourself. Îmi sună mai bine în engleză motto-ul ăsta şi este oarecum inspirat dintr-un anime. Consider că este mult mai bine să faci ceva cu mâna ta, mai ales dacă chiar vrei lucrul respectiv făcut bine.
 
11. Care este ultimul lucru pe care l-ai făcut și ți-a ieșit excelent? 
Cred că mâncare. Am făcut ieri ceva cartofi, fierţi şi după prăjiţi cu ceva ceapă şi ou şi au avut un gust chiar bun. Chestia e că nu mai făcusem felul ăsta de mâncare care arăta a ceva pireu când am terminat, dar chiar mi-a plăcut. Acum nu pot să aduc dovezi că erau chiar buni, dar mă simt bine, aşa că e în regulă. Asta în condiţiile în care eu oricum nu sunt chiar în regulă.
 
Cam asta e leapşa mea. Am completat primele două părţi, aşa că dau leapşa mai departe şi pun întrebările mele. Liebster Award si Leapşa merg la Sapphires, Abby şi Raven.
 
Întrebările mele sunt.

Unu. Care este primul lucru pe care îl faci de obicei dimineaţa?
Doi. Ce reprezintă o activitate mai mult decât plăcută pentru tine?
Trei. Ce suporţi cel mai greu la o persoană?
Patru. Ai vreun film de animaţie preferat?
Cinci. Ce faci de obicei pe Internet?
Şase. Te poţi considera o persoană matinală?
Şapte. Care este videoclipul tău preferat, al cărei melodii?
Opt. Te stresează uşor lucrurile mai puţin importante?
Nouă. Ce te-ar putea speria?
Zece. Ce te-ar putea face să zâmbeşti indiferent de situaţie?
Unsprezece. Preferi un film sau o carte bună?

Astea sunt şi întrebările şi parcă e mai dificil să le formulez decât să răspund la ele.
Spor la scris! Hagu!

Primăvara!


Chiar îmi place că a sosit primăvara. Temperaturile au crescut considerabil şi îmi place că pot să port hanoracele pe care le am pe aici. Îmi place şi iarna, este frumoasă, dar puţin cam prea friguroasă când trebuie să merg pe la şcoală sau să fac cumpărături. 

Şi desigur, hanorac, dar cu o bluză ceva mai groasă, totuşi. Şi nu m-aş fi supărat nici dacă aş fi luat cu mine o geacă ceva mai groasă, dar se pare că nu m-a ţinut chiar atât de mult inspiraţia.

Sper că aţi început bine primăvara asta şi că aveţi un zâmbet pe buze de când aţi dat de primele raze de soare ale zilei. Sau de aerul primăvăratic dacă pe acolo nu a făcut niciun fel de vizită soarele. Dar atmosfera tot cred că este cât de cât plăcută.

Acum mă pun să scriu leapşa pe care mi-a dat-o Xaara Novack. Îmi place să le scriu, deşi uneori am tendinţa să le scriu cam încet, fie ca mă blochez pe undeva, fie că sunt distrasă de ceva.

Şi închei postul urându-vă o primăvară frumoasă! Hagu!

Romeos

Zilele astea am vizionat filmul Romeos, un film cu tematică LGBTQ (menţionez asta de la primele rânduri ale postului în cazul în care nu agreeaţi genul) puţin mai diferit decât majoritatea.

Ceea ce consider că este diferit faţă de majoritatea este subiectul mai puţin abordat în filme (sau nu am vizionat eu destule), transsexualitatea, dar înainte să spun mai mult despre poveste, iau câteva informaţii referitoare la film de pe IMDb.

Ţara: Germania
Limba: Germană
Data lansării: 8 Decembrie 2011 (Germania)
Titlu alternativ: Romeos... anders als du denkst!
Locaţia filmărilor: Cologne, North Rhine - Westphalia, Germania

Nu cred că mă aşteptam să îmi placa chiar aşa de mult filmul acesta. Lukas (Rick Okon), un tânăr de douăzeci de ani, transsexual, tocmai se mută în Cologne într-un fel de cămin. Nu ştiu exact ce fel de clădire era sau dacă avea legătură cu şcoala. Iniţial este cazat într-o parte unde locuiesc fetele, deoarece directorul considera că Lukas este fată, tratamentul lui nefiind completat.

În căminul respectiv locuieşte şi Ine (Liv Lisa Fries), prietena lui cea mai bună. Ine este o tânără lezbiană care îi este alături lui Lukas prin această perioadă în ciuda divergenţelor pe care le au la un moment dat. (Mai multe detalii în film.)

În primele săptămâni în Cologne, Lukas cunoaşte un grup de tineri, prieteni de-ai lui Ine. Printre ei este şi Fabio (Maximilian Befort), un tip pe care Lukas aş putea spune că îl admiră, lucru destul de evident la un moment dat în film. Dacă admiraţa asta se referă la faptul că Lukas vrea să fie ca el, ca masculul alfa, sau trece mai departe de atât, vă las să descoperiţi voi vizionând filmul.

Dacă mai vreţi şi alte păreri, puteţi citi review-urile de aici (nu uitaţi să verificaţi si ratingul de la fiecare review, s-ar putea să ajute), dar conţin spoilere, aşa că nu le recomand foarte mult.

Aş pune şi un link, dar nu mai găsesc site-ul pe care l-am vizionat eu şi care mi s-a părut cel mai bun din toate pe care le-am vizitat. Oricum, se găsesc destul de uşor linkuri cu subtitrare în limba engleză. Pun şi trailerul pe care îl văzusem mai mult din greşeală şi care m-a făcut să caut filmul şi srry pentru cum sună review-ul, dar vă recomand filmul, este ceva mai bun decât ce am scris eu pe aici.

Vizionare plăcută!

Valentine's Day

Poate reuşesc să postez chestia asta până pe cinşpe' februarie că am uitat de vreo câteva ori ce vroiam să fac.

De Valentine's Day, stau acasă, mai citesc câte ceva, poate reţin şi ceva informaţie de care am nevoie şi probabil mai stau aiurea pe net fără să fac ceva util.

Aţi văzut logo-ul youtube? Eu acum am dat de el.
                                                                           Hai că e drăguţ. Mdeah.

De fapt, eu vreau să pun o melodie, de sezon. Nu ştiu dacă am nimerit-o chiar bine, dar enjoy!


(Poate postul ăsta mă motivează să mai postez ceva, la cum arată.)