Craciun fericit!


Vă doresc Crăciun Fericit alături de 
cei dragi! Să aveți parte de zile cu 
adevărat magice și pline de bucurie!

Crăciun Fericit! 
メリークリスマス!
Buon Natale!

Origami Christmas Tree


Nu sunt fana brazilor de Crăciun. Nu vreau să particip la tăierea vreunui brad și nu vreau să stau să scot fiecare ac în parte din covor. Sunt și o persoană destul (poate prea) comodă și de multe ori aș prefera un brad artificial pe care să îl pot scoate dintr-un dulap și să îl bag înapoi cu tot cu globuri și beteală. Și doar puțină esență de brad ar fi mai mult decât perfectă.

Așadar, am făcut un brad origami. Da, mi-a luat destul de mult timp, la un moment dat îmi pierdusem răbdarea, dar după ce am terminat am fost, și încă sunt, foarte mulțumită de el. Am făcut și câteva cadouașe să pun sub el. Și astea mi-au dat ceva bătaie de cap pentru că nu îmi mai aminteam varianta pe care o învățasem acum câțiva ani și a trebuit să o caut pe net. 

Am urmat instrucțiunile de pe Origami Club. Modelele sunt foarte frumoase și majoritatea sunt relativ ușoare, așa că recomand site-ul cu căldură. 

Amélie

Îmi aduc aminte că atunci când eram mai mică am văzut filmul acesta. Doar că fiind foarte mică îmi aduceam aminte doar anumite secvențe. Azi l-am găsit aproape întâmplător și am decis să îl vizionez. 

Cred că și atunci când l-am văzut prima oară filmul și-a lăsat amprenta asupra mea, astfel că acum m-am bucurat de el mai mult decât poate aș fi făcut-o în mod normal. Nu am cum să spun sigur pentru că nu pot fi obiectivă. 

Amélie (Audrey Tautou) mi-a rămas în minte cu părul ei scurt și negru, unghiul din care îi este filmată fața în majoritatea scenelor și zâmbetul. Mi-a rămas în minte ca un personaj de poveste, un ideal. 

Amélie, o tânără pariziană care a crescut fără prieteni, fără parteneri de joacă măcar, hotărăște să îi ajute pe cei din jurul ei. Metodele ei sunt fabuloase și trebuie să recunosc că face o treabă foarte bună. De-a lungul actelor ei mai mult sau mai puțin generoase, găsește dragostea. Totuși, copilăria sa o face să nu fie atât de încrezătoare în propriile forțe și are nevoie de cineva care să o împingă de la spate. 

Îmi plac foarte mult relațiile dintre personaje, lucrurile subtile pe care Amélie le face și jocurile micuțe. Aș vrea să dau exemple mai concrete, dar asta ar însemna să împart spoilere în stânga și în dreapta. Amélie este de asemenea și foarte inventivă, este un personaj cu adevărat fabulos. Sunt complet și irevocabil îndrăgostită de acest film și un mic review nu se poate compara cu plăcerea de a-l viziona. 

Am divagat mult și nu am exprimat nici măcar jumătate din sensibilitatea acestui film. 

Vizionați-l, simțiți filmul, fiți una cu Amélie, cu Parisul și cu vocea naratorului.

Music Recommendation #01

Mă gândeam să postez câte o melodie dintre cele care îmi plac foarte mult și totodată să vă și recomand melodiile mele preferate. Nu voi încărca postările cu orice altceva decât titlul și linkul melodiilor, așadar, sper să vă placă și poate să descoperiți noi artiști sau genuri muzicale care să vă încânte urechiile.

I was thinking about posting some of my favourite songs on here, and at the same time to recommend them. I don't plan on writing anything more than the titles of the songs on the future posts, so I hope you will like them, and that maybe you'll find new artists and genres that will soothe your souls.


Hollywood Undead - Bullet

Instagram

Cum mi s-a dat ocazia, mi-am făcut un cont pe Instagram. Voiam să fac asta de mult, dar cum pe Instagram se poate face cont doar de pe telefon și nu aveam un telefon așa de performant, a trebuit să aștept puțin. Nu e cine știe ce, dar mă bucur că am un loc unde să pun puținele fotografii pe care le fac și cu ocazia asta să mai și experimentez. Din păcate nu fotografiez foarte des sau fotografiile nu arată așa cum mi-ar fi plăcut, dar măcar e un început.

Fotografiile le fac pentru mine, ca un fel de hobby menit să-mi dea senzația că fac ceva productiv. Și așa de prea multe ori sar peste lucrurile care m-ar face să mă simt mai bine cu mine însămi și pierd prea multă vreme jucând diverse jocuri sau stând inutil de mult pe site-uri care nu mă provoacă în niciun fel să fac ceva. 

Postez și câteva fotografii, printre cele mai recente. Mai multe sunt aici


Botchan de Sōseki Natsume

Într-adevăr obiceiurile vechi se pierd greu. Mâine am un test (pe care s-ar putea să-l dau săptămâna viitoare, dar asta e irelevant, nu știam până azi) pentru care în ultima săptămână nu am citit nici măcar jumătate de cuvânt. Azi am venit foarte hotărâtă de la facultate să fac puțină curățenie, adică să spăl vasele și să mătur, apoi să mă pun să învăț. Deh, să fac câteva exerciții, dar și asta e irelevant, învățatul e tot învățat. Desigur că planul nu a mers. Am reușit să merg la magazin să cumpăr câte ceva, să frec (aproape) toată casa, să mai spăl una alta, să fac pregătesc mâncarea, să iau, într-un final și din greșeală, câteva materiale pentru un curs și iaca aici sunt. Dacă tot sunt atât de dornică să fac atâtea lucruri productive, să mai scriu și pe blog. 


Zilele astea am terminat de citit o carte, Botchan de Sōseki Natsume. Tot auzisem de Sōseki Natsume, iar o prietenă mi-a împrumutat cartea. Eram curioasă, dar am și o dorință destul de mare de a citi cât mai mulți autori japonezi.

Urmărindu-i aventurile lui Botchan m-am simțit foarte bine. Nu am fost întotdeauna de acord cu părerile și acțiunile personajului principal, nici cu atitudinea sa, dar mă bucur că mi s-a dat acces la acestea și până la urmă nici nu aș fi vrut ca lucrurile să se petreacă altfel.

Pe parcursul cărții am urmărit aventurile lui Botchan și m-am distrat teribil. L-am văzut pe Botchan încă din școală, făcând boacăne, până după terminarea facultății când s-a deprins cu prima lui slujbă, primii lui colegi, primele sale probleme (unele mai amuzante decât altele) și cu primele decizii cu adevărat grele. Am citit nu de mult (pe wikipedia, desigur) că această carte a fost scrisă într-o perioadă când în Japonia avea loc o occidentalizare relativ rapidă, iar tradițiile și modul de viață japonez începea să dispară. Desigur că un astfel de fenomen are loc mai ales, sau în primul rând, în orașele mari, în cazul acesta Tokyo, care este și orașul natal al personajului principal. De-a lungul cărții această problemă a fost expusă foarte bine și mai că aș fi vrut să știu acest detaliu înainte să o citesc. Dar nu-i problemă, cititul cărților a doua oară nu este interzis.

Despre conflictele din carte, deznodământ și alte personaje nu spun nimic, dar sper că v-ați făcut o idee suficient cât să vă trezească un pic de interes. Acum fug, mă așteaptă următoarea carte, de data aceasta Un artist al lumii trecătoare de Kazuo Ishiguro.

Lectură plăcută tuturor!

Unicorn is back!

Well, I wasn't actually away, but things happened.

Cumva reușesc să scriu acest post de pe telefon. Nu mă plâng, bine că pot şi așa după ce pc-ul meu a hotărât, din nou, că nu mai vrea să funcționeze. De data asta problema nu ţine de soft ci chiar de hard drive. Totuşi, faptul că s-a defectat pc-ul și nu am reușit să îl repar pare să fie un lucru bun. Sunt mult mai activă decât dacă aș fi avut pc-ul funcțional. Chiar fac lucruri mai repede și nu stau să-mi contemplez lenea. 
 
În altă ordine de idei, vara asta m-am răsfăţat, m-am plimbat peste tot pe unde am putut din Mureș până în Piatra Neamț şi Deva. Mă bucur mult ca am putut și mi s-a dat ocazia. Din păcate însă, nu am făcut poze, așa că nu am ce să împart mai mult decât cuvinte. Data viitoare poate că voi reuşi să fac şi câteva fotografii.

Nu pot spune că am fost foarte productivă, dar am putut să citesc câte ceva și să mai scriu vreo două povești scurte. Poate cândva le voi transcrie în mediul online. Și ar mai trebui, desigur, să mai scriu. 

Ce ați făcut voi vara asta? Sper că nu ați lăsat căldura să vă ia avântul și v-ați bucurat de timpul liber.

When bullshit happens

Am tot vrut sa scriu pe blog și acum nu prea am chef the scris, and still, maybe I do have to write this.

I'm good, I got a job, it's a bit harder with college, but I hope I will be able to manage it. And I start to really hate people that make remarks about what I should do. Well, someone in particular. For those kind of people, fuck you! Go straight to wherever you want, far away from me. No one did what I did, the way I did it, no one made the decisions I made, no one had to live my life, no one asked them, so for those people, go fuck yourselves. It's not your life, you have no fucking right to tell anyone what they should do with theirs, especially when you didn't fucking bother to ask them if they are fine, if they can handle it, what are the options, especially when you didn't fucking care what they are doing although you are calling yourself their friend. That's bullshit, and I'm tired of bullshit. 

Fuck you!

Bloggin' again

Se pare că de fiecare dată când fac o pauză de la blog, atunci când revin dau de tot felul de erori. Am customizat puțin blogul și am descoperit că blogroll-ul nu mai afișează numele gadget-ului, nu pot să adaug mai multe linkuri în același timp widget-ului, ci trebuie adăugat, salvat, adăugat și a trebuit să închid și să redeschid pagina setărilor de câteva ori pentru că apăreau erori atunci când voiam să salvez modificările.

Dacă mai sunt și altele, nu-mi mai amintesc acum. Oricum, customizarea a durat mai mult decât ar fi trebuit. Colac peste pupăză, nici nu sunt așa de mulțumită. Aș fi vrut un design mai simplu, mai apropiat de minimalism, dar nici să renunț la majoritatea widget-urilor nu vreau. Nu cred că e de bine dacă nu pot face ceva care să mă mulțumească. Treat me gently, approach me with a snack. that's actually from tumblr.

A, și nu pot să modific numele paginii „Blog” care de fapt duce la pagina de home a blogului atunci când vizualizați o postare. Măcar am reușit să centrez widget-ul cu pagini, voiam să fac asta de mult. Am adaugat și Links, o pagină unde am trecut câteva din celelalte conturi ale mele și mailul, în cazul în care dorește cineva să ia legătura cu mine pe acolo - not - și am adăugat un widget cu Reviews unde voi pune ultimele cinci reviews de pe blog la fiecare categorie afișată. Momentan sunt trei, dar pe măsură ce voi scrie, vor mai fi adăugate.

Nu știu dacă blogul se vede chiar bine pe toate rezoluțiile. Sper totuși să nu fie probleme, deși m-aș fi simțit mai bine să pot seta lățimea în procente și nu în pixeli. Cred că nici fonturile nu sunt afișate întotdeauna cum trebuie. Dacă peste tot vedeți Comic Sans MS, ceva cu siguranță nu e bine, dar de obicei își revin cu un refresh.

Și acum vine întrebarea, de ce mă mai chinui cu Blogger când sunt alte platforme care funcționează mult mai bine? Cum am mai spus, m-am atașat de blogul ăsta, și un mare plus îl au update-urile pe care le primesc de la blogurile pe care le urmăresc.

Well, enough with that, cât de curând voi încerca să revin cu câteva reviews și postări ceva mai relevante.
Hugs!

s p r i n g

さくら* by ayadiary

I kinda forgot about spring. Just like that. I kinda forgot that 1st March is a bit of a big deal. If I wouldn't have forgotten, maybe I would have called some people, send some messages to wish a happy spring, stuff of no apparent importance.

Then I remembered that spring has arrived. Actually it was reminded to me. I thought it was okay, still have time to tell people stuff, but then I forgot again. It was reminded to me for the second time by the spring itself, and that felt amazingly good. Spring is such a happy season, and it gently reminded me that. It wasn't mad. I like spring more than I thought I do.

And after I enjoyed spring's gentleness, I was sad. And happy. Then I got careless, and was angry, but calmed for a moment when I saw spring again. I got back on being angry just after that moment. 

I can only suppose right now that spring isn't mad. I hope so. Such a beautiful season couldn't be mad, right? It could however, be sad. Sometimes. Maybe.

Happy Spring, everyone!

Zăpadă și anime

Am tot vrut să postez pe aici, dar cumva mă lăsa cheful, așa că postez abia acum. Zilele astea, mai degrabă săptămâna trecută, a nins pe aici și am făcut câteva poze. Mi-a plăcut mult cum arăta zăpada, mai ales că nu am prea văzut-o iarna asta, așa că am profitat de ocazie și am împrumutat aparatul de fotografiat al prietenei mele. 


În altă ordine de idei, recent am aflat că se va face un al treilea sezon din Kuroshitsuji. Nu știu cam la ce mă aștept la cel de-al treilea sezon, dar știu ce nu vreau. Aș vrea să nu mai fie încă un Claude și un Alois pe acolo, ca și în al doilea sezon. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut ideea, puțin, mi-a plăcut anime-ul, desigur, dar personajele alea două au fost prea wtf pentru mine. Și aș vrea să mai văd ceva nou în următorul sezon, ceva care să mă surprindă.

Pentru anime-ul Death Note se va face un remake, pentru cea de-a zecea aniversare. Aici sunt foarte curioasă, îmi place mult anime-ul, așa că abia aștept remake-ul. Mă întreb pe ce se vor axa, cum va fi și alte alea. Sper să mă ia și acest anime prin surprindere într-un mod cât mai bun.

Oh well, we'll see. 

Hugs!

The Lonely Egoist

Zilele astea nu am avut accest la Internet, așa că am citit una dintre nuvelele pe care le am în PC. De data asta este The Lonely Egoist scrisă de Hikaru Masaki. Ilustrațiile au fost făcute de Masara Minase, de a cărei artă am tot dat prin nuvele. S-ar putea cât de curând să le recunosc fără mari dificultăți. 

Având nuvela în PC de ceva vreme, am mai avut intenția să o citesc, dar nu am reușit să trec de primele fragmente. Totuși, mi se părea interesantă, așa că am lăsat-o acolo pentru când voi reuși să o răsfoiesc.

Din ce citisem mi-am dat seama că povestea va avea ceva legătură cu un love hotel, poate ați auzit de ele, așa că mi s-a părut și mai interesant. Totuși, trebuie să spun că nuvela nu mi-a plăcut așa cum mă așteptam.

Unele părți mi-au plăcut foarte mult, dar altele au lăsat de dorit și din păcate cele care mi-au plăcut au fost doborâte numeric. Fiecare cititor de manga yaoi a dat de cel puțin trei mangauri care se desfășoară cam la fel, semele abuzeaza ukele, ukele îl respinge - și nu prea - pentru ca apoi să-și dea seama că este îndrăgostit de seme și, de obicei, semele are intenții bune, dar a avut o experiență traumatizantă și nu-i în stare să-și exteriorizeze sentimentele, așa că apare un alt personaj, cât mai surprins posibil, care să îi spună ukelui cât de ciudat se comporta semele în preajma lui. Mai mult sau mai puțin. Cam asta se întâmplă și în această nuvelă. Trebuie să recunosc că a fost destul de interesant să citesc într-o nuvelă ceea ce mai citisem de atâtea ori într-o manga, iar acțiunile personajelor nu mi s-au mai părut atât de absurde cum poate mi s-au părut într-o manga de gen. Trebuie să recunoaștem că nu se poate pune într-un comic ce se poate pune într-o carte, asta nicio șansă.

Plotul are destul de mult potențial, ar fi putut fi dezvoltat foarte frumos și s-ar fi putut evita complet unele situații, la fel ca și în manga, mai mult sau mai puțin absurde. Povestea per ansamblu este puțin cam utopică din punctul meu de vedere. Este mai mult idealul unei persoane încă destul de fragedă care nu prea știe cum merg lucrurile pe niciunde. Personajele nu sunt nici foarte bine conturate, din punctul meu de vedere. La un moment dat acestea își schimbă complet atitudinea și descoperim că ele, de fapt, sunt opusul a ceea ce am citit în nuvelă.

Aș spune să-i dați o șansă nuvelei dacă sunteți în pană de ce să citiți sau dacă vreți să faceți o comparație între The Lonely Egoist și mangaurile de gen, altfel nu prea recomad. Sunt sigură că Hikaru Masaki a scris cu toată convingerea și pasiunea, așa că sper să mai citesc nuvele scrise de Masaki-san, cum am zis, plotul are potențial, dar și autorul de asemenea.

Spor la citit, orice vreți să citiți. Hagu!

My movie list and some other stuff

Scriu pe acest blog din 2010 și deși am avut perioade de lenevie inimaginabilă, și mă miră că cel mai mult am lipsit de pe blog două luni, țin foarte mult la el. E spațiul meu virtual unde pot înșira lucrurile care îmi plac, spațiul în care îmi pot spune părerile și poate să ofer ceva cititorilor.

De curând am făcut și My Movie List, linkul l-am pus sub banner, unde-mi țin evidența filmelor și serialelor vizionate. Nu este chiar completă lista, cred. Îmi mai aduc aminte câte un film pe care să îl trec acolo, deși oricum nu cred că voi reuși să îmi amintesc toate filmele vizionate. Am lăsat comentariile active în cazul în care are cineva nevoie de o recomandare/părere (nu că aș fi eu cea mai potrivită pentru asta) sau doar o discuție. Poate mai primesc și eu câteva recomandări, filme bune sunt.

Cred că sunt site-uri pe care se pot face astfel de liste, dar am zis că poate nu găsesc toate filmele pe acolo și oricum am cont pe tot felul de tâmpenii, nu mai caut încă un site pentru filme. 

Să revin puțin. Am blogul, cum ziceam, din 2010 și navigând printre postări, am realizat că unele filme, manga, serii anime nu au primit un review decent din partea mea, așa că aș vrea să rescriu unele articole. Cred că voi posta o listă completă cu toate articolele rescrise dacă este cineva interesant de ele.

Acum mai am o problemă. Scriind, sau încercând să scriu zilnic pe blog, nu am foarte multe idei și nici nu vreau să postez review după review sau imagine după imagine, așa că ăsta ar fi motivul pentru care postez asta. De fapt, dacă stau mai bine să mă gândesc, am destule idei, dar nu pot să le scriu chiar când vreau. Se pare că am nevoie de o stare anume pentru fiecare subiect abordat și cred că nu sunt singura. Nu sunt singura, așa-i? 

Well... Cam asta e. O dimineață frumoasă! 

Hugs!

Turistul

Turistul, titlu original The Tourist, este un film regizat de Florian Henckel von Donnersmarck și lansat în 2010. Avându-l în rolul principal pe Johnny Depp, am vrut să îl văd fără doar și poate. Johnny Depp este probabil actorul meu preferat, consider că este unul dintre cei mai buni actori, dar desigur că și auzisem despre film că ar fi destul de bun, așa că aveam două motive să vreau să-l vizionez.

Frank, un simplu profesor de matematică călătorește spre Veneția. În tren, pe scaunul din fața sa, se așează Elise (Angelina Jolie) și cei doi încep să converseze. După câteva ore plăcute petrecute împreună, cei doi se despart, dar nu pentru mult timp, Frank și Elise regăsindu-se în frumoasa Veneție. 

De acolo, chiar de la întâlnirea lor în tren, se petrece o serie de lucruri mai mult sau mai puțin periculoase în care este implicată poliția, dar și mafia și care îl confuzează extrem de tare pe Frank. Cine este cu adevărat Elise și de ce vacanța liniștită a lui Frank a fost dată peste cap puteți afla din film, ca de obicei eu nu voi spune mai mult de atât, dar sper că v-am trezit interesul. 

Dacă totuși nu v-am trezit interesul, mai încerc o dată.

Actorii joacă foarte bine, pe alocuri filmul este amuzant, dar poate și să te țină cu mainile fremătând în fața monitorului. Mi-a plăcut de la început până la sfârșit când am exclamat un uat dă fac cât de mare se poate. Încă de la început filmul te face să-ți pui ceva întrebări și să îi acorzi o șansă dacă înainte nu erai foarte hotărât. Pe parcurs te captivează, iar la sfârșit râde de tine. Ei bine, nu chiar râde de tine, dar te lasă puțin (mai mult) surprins. Acum dacă sunt persoane care nu pot fi surprinse așa de ușor, asta e, eu sunt mai slow uneori. 

Sper să vă placă filmul și să fiți cel puțin la fel de mulțumiți de el ca și mine. Deși trebuie să recunosc că eu nu sunt chiar obiectivă avându-l pe Johnny Depp în rolul principal, dar eh, toți avem admirațiile noastre.

Vizionare plăcută!

Despre prietenie

Friends under the rain by Leonid Afremov
Cred că fiecare dintre noi are propria definiție cu privire la prietenie și fiecare o abordează diferit. Între prieteni se stabilesc anumite relații, iar apoi sunt mai multe tipuri de prietenie. Avem un cel mai bun prieten cu care vorbim despre absolut orice, avem un prieten foarte bun căruia nu îi împărtășim chiar totul, avem un prieten cu care ne place să vorbim despre lucruri banale, avem un prieten virtual pe care vrem să îl întâlnim, avem un prieten de care nu ne simțim așa de legați și avem un fost prieten.

Eu nu am avut și nici nu am foarte mulți prieteni. Îi pot număra pe degete, dar sunt cei mai buni și nu am nevoie de nimeni altcineva. Sunt acei prieteni cu care îmi place să stau la o cafea, să le spun ce îmi trece prin minte, să râdem împreună, am prieteni cu care îmi place să stau la taclale pe net, să le citesc părerile și impresiile, să discutăm, să dezbatem, să ne sfătuim. 

Am mai auzit sau citit persoane care afirmau că nu poate exista prietenie virtuală. Aș vrea să contrazic asta și să spun că o prietenie virtuală poate fi la fel de reală ca și una... reală. Putem avea prieteni virtuali, îi putem cunoaște și putem avea încredere în ei. Sunt acel gen de prieteni, ca și în viața reală de altfel, care sunt dispuși să te asculte, să îți dea un sfat, să râdă cu tine. Este adevărat că nu primim același feedback pe care îl primim atunci când vorbim cu cineva care stă în fața noastră, dar se poate trece peste această barieră. Din punctul meu de vedere prietenii virtuali sunt la fel de importanți ca și cei pe care îi întâlnim zilnic, se pot lega relații la fel de strânse, așa că în continuare nu voi mai face această diferență, ci mă vor referi la ei ca la prieteni pur și simplu.

Am cunoscut persoane cu care îmi plăcea foarte mult să vorbesc, unele dintre ele au rămas, altele s-au sustras ușor, ușor. Și nu pentru că ar fi vrut, sau așa mi-ar plăcea să cred, ci pentru că au intervenit alte lucruri, mutarea într-un alt oraș, ocuparea timpului cu studii, planificarea viitorului lor. Nu port pică nimănui, nici nu am pretenția să fiu pusă pe primul loc în viața lor când eu nu (mai) sunt dispusă să fac asta. Aveam și planuri cu aceste persoane, dar acestea nu au putut fi îndeplinite. Bănuiesc că asta i se întâmplă oricui.

Cred că sunt o persoană introvertită și recunosc că uneori trece destul de mult timp până să spun ceva unui prieten, poate dura câteva luni. Uneori mă uit la telefon sau la pagina de net și îmi spun ”vreau să vorbesc cu x”, dar sunt atât de cufundată în propria-mi cochilie că nu reușesc să tastez nici măcar un ”hi”. Cred că dacă nu aș avea prieteni aș sta bine ascunsă în cochilie fără să am nevoie de nimic. Nu știu cum să explic starea asta, e ca un fel de neputință când nu vrei să știi nimic, când ești prea lipsit de vlagă pentru a fi în stare să reacționezi la orice. O formă de hibernare interioară care pune stăpânire pe tine săptâmâni întregi. Regret că îi permit să facă asta și sper ca prietenii mei, persoanele care-mi sunt dragi și la care țin, să-mi ierte incapacitatea de a mă opune acestei hibernări.


   Și apoi vorbești cu un prieten ca și cum ați fi vorbit ieri și totul e bine și ești fericit.

Leapșa călătoare

Cluj-Napoca, fotografie de Alin Petruș
Am primit o leapșă de la Xaara Novack și îi mulțumesc mult pentru nominalizare. Îmi place să răspund la întrebări pe blog, așa că un maaaare mulțumesc!

Nu am vizitat foarte multe locuri, dar să vedem ce reușesc să răspund la întrebări. 

1.      Ce locuri noi vreți să vizitați în 2014?
Sunt atât de multe că nici nu știu ce să aleg. Aș vrea să vizitez Iașiul. Mi s-a spus că nu este un oraș extraordinar de frumos, dar am un fix pe el și aș vrea tare mult să reușesc asta. Vreau să vizitez și Craiova despre care, din nou, știu că nu este extraordinar, dar un anumit parc de acolo îmi pare superb și cred că ar fi frumos să-l admir mai mult decât din poze. Ar fi frumos să vizitez și Sighișoara, mai ales în perioada Festivalului Medieval, Arad și poate Alba Iulia. Prin Arad, Sighișoara și Alba Iulia am mai avut ocazia să trec, dar nu am putut să vizitez. Și desigur că în unele din aceste orașe locuiesc persoane dragi mie pe care aș vrea să le văd. Cred ca acest aspect are cea mai mare influență când vine vorba de aceste locuri.

Desigur că aș vrea să vizitez și locuri din afara țării, dar asta este puțin mai greu având în vedere că nu pot nici în orașele scrise mai sus să mă plimb. Cred că mă voi mulțumi cu fotografii făcute de alte persoane.

2.      Ce locuri în care ați mai fost aveți pe lista de vacanță?
Sibiu. Am vizitat Sibiul acum mult timp, dar mi-a plăcut foarte mult. Arhitectura orașului este superbă, toate locurile parcă îți aduc zâmbetul pe buze și este într-adevăr o plăcere să te aflii acolo. Seara mai ales, în zona cetății este un deliciu. Și aș vrea să mai vizitez Brașovul, un oraș frumos și cu destule obiective de vizitat pentru a nu te plictisi deloc.

3.      Dacă ar fi să recomandați cuiva o destinație de vacanță externă și una internă, care ar fi acelea?
Recomand Cluj-Napoca, orașul devenit preferatul meu încă dinainte să am ocazia să îl vizitez. Recunosc că nu am văzut chiar tot ce se poate, dar chiar și așa Cluj-Napoca este un oraș frumos care, zic eu, merită vizitat.

Ca și destinație externă nu prea pot să recomad nimic, știu orașele doar din fotografii și din ce am auzit în descrieri. Sunt orașe care îmi plac, dar numai atât, nu pot spune prea multe despre ele.

Și asta este leapșa mea. Cu siguranță mai sunt orașe care trebuie descoperite, orașe, desigur, foarte frumoase.

Aproape că uitasem să nominalizez. Leapșa merge la Raven și Dana a cărei blog l-am descoperit astăzi. 

Hugs!

Un motan special

Anul acesta de sărbători, de revelion adică, am vizitat o prietenă. Cu ocazia asta i-am cunoscut și motanul, pe Ciupi, cel mai antisocial motan pe care l-am întâlnit vreodată. Prietena mea îmi mai povestise despre motan și comportamentul lui, așa că abia așteptam să îl cunosc. Eram chiar extaziată.

Primul lucru pe care cred că l-a făcut când m-a văzut, a fost să mă ignore. Am zis că nu-i problemă, avem noi timp să ne acomodăm unul cu altul în cele câteva zile pe care urma să le petrec pe acolo. Imediat am încerat să îl abordez, să încerc să-l mângâi și să mă joc cu el, dar prima mea încercare nu a avut succes. Pentru a-l mângâia pe Ciupi ai nevoie de persmisunea lui, altfel riști să te alegi cu mușcături și zgâreturi. Nu am insistat așa de mult încât să îl supăr, așa că am lăsat marele eveniment pentru mai târziu. 

Când am reușit să îl mângăi, cu puțin ajutor din partea stăpânei lui, am fost foarte fericită. Trebuie să spun că motanul e superb. A fost găsit pe stradă și după ceva timp prietena mea și-a dat seama că este albastru de Rusia. Cred că este prima oară când am văzut o pisică albastru de Rusia și trebuie să spun că blana lui este fabuloasă. Nici nu mă mir că are un comportament așa regal. 

Într-o dimineață Ciupi a venit la picioarele mele și s-a frecat puțin de mine, l-am mângâiat și țopăiam de fericire că a venit singur la mine. Asta până când prietena mea mi-a zis că îi era doar foame. Am suspinat și mi-am zis că tot nu scapă el de mine.

Nefiind obișnuită cu o pisică în casă și Ciupi având blana închisă la culoare, m-a speriat de vreo trei ori. Odată se urcase pe mânerul canapelei pe care stăteam. Am crezut că mi se mișcă cumva părul, dar când am privit în stânga mea m-am speriat așa de tare că s-a speriat și Ciupi de mine. O altă dată interasem în cameră să iau ceva, iar el stătea pe marginea patului. Fiind puțin întuneric m-am speriat de el și am provocat o criză de râs.

Desigur că nu am reușit să-l cuceresc, dar măcar a dormit într-o seara în aceeași cameră cu mine și prietena mea și scriind postul ăsta îmi dau seama că mi-e dor de el. Ciupi este într-adevăr cel mai antisocial, pretențios și troll motan pe care l-am întâlnit, dar îl plac foarte mult. Este în același timp cel mai dulce, amuzant și genial motan.

Liebster Award!

Și iată că am primit Liebster Award pentru a doua oară, primul este aici. Acest fapt mă face fericită și îi mulțumesc Xaarei Novack pentru acest premiu. Căutând o imagine pentru acest post, am aflat și ce înseamnă Liebster. Cuvântul vine din germană și înseamnă iubit, drag. Mă simt foarte bine știind că cineva îmi îndrăgește blogul și pentru asta, un mare mulțumesc.

Acum să trecem la întrebări. La fel ca și data trecută, trebuie să răspund la unsprezece întrebări și să scriu alte unsprezece întrebări la rândul meu. Să vedem ce întrebări a pregătit Xaara. 

1.       Care este ultima carte citită?
Regret, dar nu știu. Am recitit la un moment dat o nuvelă yaoi, Caged Slave, dar nu știu sigur dacă asta a fost ultima. Astăzi am de gând să citesc, nu am mai făcut asta de mult, dar după ce postez pe blog.

2.       Ceai sau cafea?
Ambele cred, depinde de împrejurări. Nu beam cafea, dar de anul acesta am început să beau și uneori mă simt foarte leneșă dacă nu-mi beau cafeaua. Îmi place cu lapte și mult zahăr, așa că unele persoane poate ar zice că îi stric gustul, dar mie îmi place să combin lucrurile care îmi plac, deși atunci când nu am lapte nu spun nu unei cafele bune. La ceai sunt puțin mai pretențioasă. Beau în general ceai de mentă și foarte rar altceva. Nu îmi place altă aromă.

3.       Ai tatuaje? Ți-ar plăcea să-ți faci? Dacă da, ce anume?
Nu am niciun tatuaj și da, mi-ar plăcea să am unul. Nu m-am gândit ce aș vrea să-mi tatuez, deși îmi plac textele sau un cireș și nu sunt foarte sigură că mi-aș face unul. S-ar putea să mă răzgândesc după, să nu-mi mai placă ce am ales, așa că aștept măcar să fiu hotărâtă pe ce anume vreau.

4.       Ce melodie te obsedează în momentul actual?
Momentan nu am nicio obsesie. Nu știu cum, trebuie să nu fi făcut ceva bine.

5.       Unde ai vrea să călătorești anul acesta?
Unde n-aș vrea să călătoresc anul ăsta? Aș vrea să călătoresc peste tot în țară, să-mi văd și să-mi revăd prietenii virtuali și rudele, dar aș vrea să trec și de granițele țării. Desigur, asta este puțin mai dificil.

6.       Ce hobby-uri / pasiuni interesante ai?
Mi-e greu să cred că am un hobby sau o pasiune interesantă. Îmi place să scriu, cred că asta ar putea fi considerat interesant dacă o fac bine, desigur. 

7.       Ce seriale urmărești?
Momentan urmăresc Sherlock, Game of Thrones, Desperate Housewives, Liar Game și Shameless, deși Shameless nu am văzut chiar din primul sezon. Nu știu cum am reușit să urmăresc atâtea seriale, poate faptul că am net mai bun are legătură cu asta.

8.       Ce piesă vestimentară ai purtat des până acum?
Nu prea știu. Am purtat des o eșarfă, dar acum e la spălat, așa că am luat alta. Cred că port fiecare articol vestimentar în funcție de necesitate, cât de cald e, unde trebuie să merg și de ce, iar pe timp de iarna eșarfele sunt un must have pentru mine. Nu din acelea elegante, ci din acelea pătrățoase, ca un batic.

9.       De la 1 la 10, cam cât de ordonată ești ca persoană?
Nu îmi pot acorda o notă prea mare. Cred că un 5-6 și s-ar putea să fiu indulgentă cu mine.

10.   Ce mâncare îți place?
Îmi place cam orice fel de mâncare. Mai ușor ar fi să spun ce nu îmi place, dar dacă ar fi să aleg o mâncare preferată, este cu siguranță sushi.

11.   Trei celebrități cu care ai lua cina?
Asta este probabil cea mai dificilă întrebare. Nu știu pe cine aș alege, sunt atâtea persoane interesante cu care cred că mi-ar plăcea să discut, iar prioritățile mele s-au schimbat așa de mult că nu știu pe cine aș alege.

Acum ar trebui să aleg persoanele cărora le acord premiul, dar blogurile pe care le urmăresc sunt majoritatea inactive sau persoanele pe care le-aș nominaliza au primit deja premiul, odată cu mine, așa că nu voi alege pe nimeni. Totuși, dacă doriți să luați premiul și aveți mai puține de două sute de followeri, puteți face asta. Eventual lăsați-mi un comment cu un link să citesc și eu, mi-ar plăcea asta.

Întrebările mele sunt următoarele.

Unu. Ai zâmbit astăzi?
Doi. Când ai făcut ultima faptă bună?
Trei. Care este desertul tău preferat?
Patru. Ce apreciezi cel mai mult la tine însăți?
Cinci. Dacă ai ceva de spus unei persoane și nu poți să îi spui direct, scrie aici. (?)
Șase. Ai făcut pe cineva să zâmbească sau să râdă astăzi?
Șapte. Ce cuvânt te-ar descrie cel mai bine, un singur cuvânt, și de ce?
Opt. La care trei lucruri ții cel mai mult?
Nouă. Ai făcut vreodată o to do list? Ai reușit să completezi lista?
Zece. Îți este ușor sau greu să-ți dezvălui sentimentele?
Unsprezece. Dacă ai spune ceva followerilor tăi, ce le-ai spune? 

Acestea sunt și întrebările mele. Hugs!

O mică poveste

Well, nu am scris cam de mult și nici nu știu câte postări am de recuperat. Totuși, sunt prea multe, așa că nu voi scrie o mulțime de posturi zilnic ca să le recuperez, cred că v-aș ocupa prea mult timp ca să le citiți dacă fac asta și aș rămâne și eu fără inspirație.

V-am spus că am câteva lucruri să vă povestesc. Nu e cine știe ce, este ceva care mă face să fiu mulțumită de mine. Cel puțin mulțumită.

Ambele lucruri s-au petrecut în noaptea de revelion. Cumva, pc-ul meu alege să se defecteze exact când am mai multă nevoie de el și deși am antivirus, acesta nu reușește să oprească virușii așa cum ar trebui, astfel că am avut aceeași problemă de două ori. Nu am putut să îmi duc pc-ul niciunde să fie reparat și nici nu mai vreau să dau bani pentru o reinstalare a windowsului, așa că mi-am rugat prietena să-mi descarce un windows de pe net. Norocul meu, windowsul descărcat funcționează bine și așa am învățat în noaptea de revelion să instalez un windows. Nu eram sigură de ce fac și nici nu eram sigură că va fucționa, dar sunt fericită că nu trebuie să mai dau bani pentru a-mi repara windowsul și nici nu trebuie să aștept câteva zile până să îl pot lua acasă de la shop.

Chiar sper să continui tot așa pentru că începe să mă ia paranoia. Nu știu dacă v-am zis, dar sunt destul de paranoică. Pe lângă restul fixurilor / defectelor mele. De fapt nici nu știu dacă sunt chiar defecte. Sper că nu v-am plictisit, știu că nu este relevant să citiți asta, dar am zis să mai scriu și câte ceva mai slice of life. 

Încă ceva, am tendința să amestec engleza cu româna pur și simplu pentru că mi-e mai ușor să exprim unele lucruri în engleză sau în română la momentul respectiv. Sper să nu exagerez foarte tare și să nu fie prea deranjant.

Hugs!

Unimportant stuff

I should have written earlier on here, I know. I only seem to do that when I have lots of other stuff to do. I need to do some thinking, about, ya know, life. As the things are now I am bound to be a loser. I don't really want to post this, but I know that if I don't do it, things will remain exactly the same. 

I have extremely poor will power. I can't seem to will myself into doing things that I like, and that can influence my future. The last days I slept, and watched movies when an exam expects me in a few hours. Now I'm writing on my blog with all the papers around me.

I don't really want anyone to give importance to this post. I only write this for myself, to remind myself that I am an idiot, and will probably remain that way. I have no right to complain, and I will not do so.

Of course I will continue to post on my blog, because I love doing that so much (see the will power section), and in the meantime I hope to complete my little projects as well. I hoped that the small compromise I made to myself on the blog will help, but hey, it's still me. I will do my best to keep on writing for twenty one days straight. They say that if you do something for twenty one days daily, it becomes a habit, and I can't really say that I have oh that much to do that I can't take a few minutes to write. 

Well, thank you for reading this, but please don't mind me, too much at least. Hugs!

メルー クリスマスとあけましておめでとうございます!

Nu mă pricep deloc, deloc la urări de niciun fel, dar sper că ați avut un Crăciun Fericit și un An Nou Fericit, an nou care sper să fie la fel de fericit cum sper că a început. În titlu vă urez aceste lucruri în japoneză pentru că nu am cum să scap de micuța mea plăcere și poate obsesie. Titlul se citește Merii Kurisumasu to Akemashite Omedetou Gozaimasu și înseamnă Crăciun Fericit și An Nou Fericit.

Am cam întârziat cu postările pe blog și am câteva lucruri să vă povestesc, dar cred că voi face asta puțin mai încolo. Sper să aveți parte doar de împliniri, multă sănătate și să fiți așa cum vă doriți, oameni frumoși mereu cu zâmbetul pe buze.

Multe îmbrășisări și toate urările de bine pe care nu le pot pune în cuvinte.