Craciun fericit!


Vă doresc Crăciun Fericit alături de 
cei dragi! Să aveți parte de zile cu 
adevărat magice și pline de bucurie!

Crăciun Fericit! 
メリークリスマス!
Buon Natale!

Origami Christmas Tree


Nu sunt fana brazilor de Crăciun. Nu vreau să particip la tăierea vreunui brad și nu vreau să stau să scot fiecare ac în parte din covor. Sunt și o persoană destul (poate prea) comodă și de multe ori aș prefera un brad artificial pe care să îl pot scoate dintr-un dulap și să îl bag înapoi cu tot cu globuri și beteală. Și doar puțină esență de brad ar fi mai mult decât perfectă.

Așadar, am făcut un brad origami. Da, mi-a luat destul de mult timp, la un moment dat îmi pierdusem răbdarea, dar după ce am terminat am fost, și încă sunt, foarte mulțumită de el. Am făcut și câteva cadouașe să pun sub el. Și astea mi-au dat ceva bătaie de cap pentru că nu îmi mai aminteam varianta pe care o învățasem acum câțiva ani și a trebuit să o caut pe net. 

Am urmat instrucțiunile de pe Origami Club. Modelele sunt foarte frumoase și majoritatea sunt relativ ușoare, așa că recomand site-ul cu căldură. 

Amélie

Îmi aduc aminte că atunci când eram mai mică am văzut filmul acesta. Doar că fiind foarte mică îmi aduceam aminte doar anumite secvențe. Azi l-am găsit aproape întâmplător și am decis să îl vizionez. 

Cred că și atunci când l-am văzut prima oară filmul și-a lăsat amprenta asupra mea, astfel că acum m-am bucurat de el mai mult decât poate aș fi făcut-o în mod normal. Nu am cum să spun sigur pentru că nu pot fi obiectivă. 

Amélie (Audrey Tautou) mi-a rămas în minte cu părul ei scurt și negru, unghiul din care îi este filmată fața în majoritatea scenelor și zâmbetul. Mi-a rămas în minte ca un personaj de poveste, un ideal. 

Amélie, o tânără pariziană care a crescut fără prieteni, fără parteneri de joacă măcar, hotărăște să îi ajute pe cei din jurul ei. Metodele ei sunt fabuloase și trebuie să recunosc că face o treabă foarte bună. De-a lungul actelor ei mai mult sau mai puțin generoase, găsește dragostea. Totuși, copilăria sa o face să nu fie atât de încrezătoare în propriile forțe și are nevoie de cineva care să o împingă de la spate. 

Îmi plac foarte mult relațiile dintre personaje, lucrurile subtile pe care Amélie le face și jocurile micuțe. Aș vrea să dau exemple mai concrete, dar asta ar însemna să împart spoilere în stânga și în dreapta. Amélie este de asemenea și foarte inventivă, este un personaj cu adevărat fabulos. Sunt complet și irevocabil îndrăgostită de acest film și un mic review nu se poate compara cu plăcerea de a-l viziona. 

Am divagat mult și nu am exprimat nici măcar jumătate din sensibilitatea acestui film. 

Vizionați-l, simțiți filmul, fiți una cu Amélie, cu Parisul și cu vocea naratorului.

Music Recommendation #01

Mă gândeam să postez câte o melodie dintre cele care îmi plac foarte mult și totodată să vă și recomand melodiile mele preferate. Nu voi încărca postările cu orice altceva decât titlul și linkul melodiilor, așadar, sper să vă placă și poate să descoperiți noi artiști sau genuri muzicale care să vă încânte urechiile.

I was thinking about posting some of my favourite songs on here, and at the same time to recommend them. I don't plan on writing anything more than the titles of the songs on the future posts, so I hope you will like them, and that maybe you'll find new artists and genres that will soothe your souls.


Hollywood Undead - Bullet

Instagram

Cum mi s-a dat ocazia, mi-am făcut un cont pe Instagram. Voiam să fac asta de mult, dar cum pe Instagram se poate face cont doar de pe telefon și nu aveam un telefon așa de performant, a trebuit să aștept puțin. Nu e cine știe ce, dar mă bucur că am un loc unde să pun puținele fotografii pe care le fac și cu ocazia asta să mai și experimentez. Din păcate nu fotografiez foarte des sau fotografiile nu arată așa cum mi-ar fi plăcut, dar măcar e un început.

Fotografiile le fac pentru mine, ca un fel de hobby menit să-mi dea senzația că fac ceva productiv. Și așa de prea multe ori sar peste lucrurile care m-ar face să mă simt mai bine cu mine însămi și pierd prea multă vreme jucând diverse jocuri sau stând inutil de mult pe site-uri care nu mă provoacă în niciun fel să fac ceva. 

Postez și câteva fotografii, printre cele mai recente. Mai multe sunt aici


Botchan de Sōseki Natsume

Într-adevăr obiceiurile vechi se pierd greu. Mâine am un test (pe care s-ar putea să-l dau săptămâna viitoare, dar asta e irelevant, nu știam până azi) pentru care în ultima săptămână nu am citit nici măcar jumătate de cuvânt. Azi am venit foarte hotărâtă de la facultate să fac puțină curățenie, adică să spăl vasele și să mătur, apoi să mă pun să învăț. Deh, să fac câteva exerciții, dar și asta e irelevant, învățatul e tot învățat. Desigur că planul nu a mers. Am reușit să merg la magazin să cumpăr câte ceva, să frec (aproape) toată casa, să mai spăl una alta, să fac pregătesc mâncarea, să iau, într-un final și din greșeală, câteva materiale pentru un curs și iaca aici sunt. Dacă tot sunt atât de dornică să fac atâtea lucruri productive, să mai scriu și pe blog. 


Zilele astea am terminat de citit o carte, Botchan de Sōseki Natsume. Tot auzisem de Sōseki Natsume, iar o prietenă mi-a împrumutat cartea. Eram curioasă, dar am și o dorință destul de mare de a citi cât mai mulți autori japonezi.

Urmărindu-i aventurile lui Botchan m-am simțit foarte bine. Nu am fost întotdeauna de acord cu părerile și acțiunile personajului principal, nici cu atitudinea sa, dar mă bucur că mi s-a dat acces la acestea și până la urmă nici nu aș fi vrut ca lucrurile să se petreacă altfel.

Pe parcursul cărții am urmărit aventurile lui Botchan și m-am distrat teribil. L-am văzut pe Botchan încă din școală, făcând boacăne, până după terminarea facultății când s-a deprins cu prima lui slujbă, primii lui colegi, primele sale probleme (unele mai amuzante decât altele) și cu primele decizii cu adevărat grele. Am citit nu de mult (pe wikipedia, desigur) că această carte a fost scrisă într-o perioadă când în Japonia avea loc o occidentalizare relativ rapidă, iar tradițiile și modul de viață japonez începea să dispară. Desigur că un astfel de fenomen are loc mai ales, sau în primul rând, în orașele mari, în cazul acesta Tokyo, care este și orașul natal al personajului principal. De-a lungul cărții această problemă a fost expusă foarte bine și mai că aș fi vrut să știu acest detaliu înainte să o citesc. Dar nu-i problemă, cititul cărților a doua oară nu este interzis.

Despre conflictele din carte, deznodământ și alte personaje nu spun nimic, dar sper că v-ați făcut o idee suficient cât să vă trezească un pic de interes. Acum fug, mă așteaptă următoarea carte, de data aceasta Un artist al lumii trecătoare de Kazuo Ishiguro.

Lectură plăcută tuturor!